Operațiunea Est: Ismail, o parte din România Mare

 

 În prezent, ea nu mai există
Statuia regelui Ferdinand I, din Ismail. Fotografie din anul 1938

În Ismail-ul lui Ioan Chirilă, miroase a lebeniță, a pepene și a ceapă verde, aduse în piața orașului de românii din jur.  Ismail-ul de astăzi, este fără statuia regelui Ferdinand I, al României, dar are statuia generalisim-ului Suvurov, cel nebătut de nimeni, pusă mândru, probabil pe același piedestal.
În Ismail-ul dirijorului român Musicescu, românii cântă pe moldovenește, pentru că așa le scrie pe actul de identitate.
Miroase a Dunăre, adusă în oraș, de vântul venit dinspre mare, a bețivi amețiți de soare și a bulgari blegi, pescuind pește.
Peste toți, sovieticul este încă la el acasă, aprinzându-și flacăra bolșevică, la fiecare monument.
În timp ce conflictul din Donbas și Lugansk,  escaladează noi trepte, iar Crimea este luată, Ismail-ul ucrainean, având aproape 70% ruși, îl mai are încă pe Lenin, cimentat de două ori. Unul în fața primăriei și altul în fața autogării. Taras Sevcenko, poetul național ucrainean, e numai o dată. În parc.

Continue reading

Elias și Debora la Peștera Scărișoara

 

Elias și Debora sunt doi copii de vârste apropiate. În ciuda numelui, ei sunt români, iar pe părinții lor, îi cheamă Cornel și Maria. De câțiva ani, am un fel de agitație psihică, în momentul în care, aud copii români, botezați cu astfel de nume. Încep să îi urmăresc, să îi spionez, să trag cu urechea. Debora și Elias, locuiesc probabil într-unul din orașele mari ale țării, pradă urbanismului, asfaltului, mâncării proaste, dar și a tehnologiei avansate. Ca noi toți, de altfel. Singura lor preocupare în fața intrării de la Peștera Scărișoara, e să se joace pe o tabletă. Echipați sumar, în espadrile, așteaptă indiferenți, sosirea numerosului grup, care deja e jos, în aven.

Continue reading

Operațiunea Est: Cetatea Albă sau Belgorod Dnestrovsk

 

La orele amiezii, birtul “Planeta” din Belgorod Dnestrovsk sau Cetatea Albă, Ucraina,  pare desprins dintr-o altă lume. Trei angajați, o fată și doi băieți, stau într-o încăpere destul de prost luminată, în care mirosul fumului de țigără impregnant în tapetul roșu, scorojit, își face simțită prezența, de cum ai intrat. Domnișoara e frumoasă și stă în spatele barului. Doi băieți tineri, ambi deținând certe caracteristici ale fizionomiei slave, stau în fața barului, supraveghind doi clienți. Aceștia joacă intens la aparatele norocului. La intervale regulate, o bufnitură surdă, se aude în încăpere. Contactul violent dintre degetele jucătorilor și tastele aparatului, nu par a fi pe placul tinerilor rusnaci, pe post de supraveghetori, ai unei săli mixte, de băutură, fumat și jocuri de noroc. Ne privesc insistent. Caut toaleta. Unul dintre ei, pare a ști ceva engleză, ceea ce, e un lucru mare, în sudul Basarabiei rusificat, chiar dacă vorbim de Ucraina. Buda este turcească și reprezintă o mare uimire pentru mine. A trebuit să scotocesc mult în memorie, după ultima budă turcească, pe care am văzut-o în România. Ulterior, am aflat că sunt frecvente în fostul spatiu sovietic. Continue reading

În alergare pe culmile Metaliferilor

 

10670194_791168224280220_1911788095036085774_n

Ceasul arată 22 de km alergați. Mă opresc și închei o săptămână, în care cu ăștia 22, am ajuns la 100.
Cu câteva ore în urmă, acompaniat în stomac de trei clătite mari, cu brânză de capră, părăseam în fugă Valea Buninginii, urcând abrupt spre cătunul Ghedulești, din Munții Metaliferi. Trec pe deasupra cătunului, pe un drum de piatră și pământ, îmi salut din fugă mătușa, ieșită la plimbare și mă înscriu cu destul aplomb pe panta, ce după vreo 2 km maxim, mă va scoate sub Vf. Pietriceaua (1144m).

Continue reading

Tăul Zânelor

 

wp-1470074894899.jpg

La Tăul Zânelor, mă întind cât sunt de lung, pe pământul reavăn. Burta mă sâcâie deja de câteva ore. Aţipesc. Parcă aș visa și eu zânele. Ciobanii din jur, au vrut să le spioneze. Cum se scaldă ele, în țâţâlucile goale. Au venit noaptea și le-au pândit. Ele i-au văzut. S-au înfuriat, au rupt pământul. A apărut lacul și de atunci, nu le-a mai văzut nimeni. Continue reading

Viața’i o suferință

IMG_20160702_183950
Stau întins pe spate. Iarba îmi urcă pe lângă urechi. Îmi trag sufletul. De câteva minute, am trecut finish-ul unui concurs de alergare montană, care m-a solicitat destul de mult. Căldura și traseul deosebit de abrupt pe ultima porțiune, au fost de vină.
Respirația începe să își intre în normal, iar transpirația care m-a făcut fleașcă, începe să se uște încetișor, pe mine. Am ochii pironiți pe o alergătoare. Umblă de colo, colo, iar în spate, își duce mândră fetița. Medalia de la gâtul blondei copile, atârnă mai departe, într-o prelungire firească, pe corpul mamei.

Continue reading

Operațiunea Est-Odessa

 

13348982_1060158284075861_2119927498_n
Foto: Delia Angheluță

 

August 2015

Trenuri albastre, o mulțime de oameni pe peronele unei gări imense, bagaje şi multă gălăgie. Acestea sunt elementele, ce alcătuiesc cadrul unei dimineți de vară, în care ceasul a sunat la ora 5.  Din când în când, alt tren sosește, descărcând la rândul lui, alt puhoi de oameni. În acest mod contribuie şi el la crearea unui tablou, dominat de culori destul de monotone. Afară e un soare arzător de început de august.

Continue reading