Dacian Nisipeanu-Vremuri bune, vremuri de poveste!

 În competiţie :)

Daci, în competiţie 🙂

Cu siguranţă Dacian Nisipeanu este un personaj aparte al vieţii dusteristice mureşene. Om de birou, notar de profesie, dar un remarcabil filozof al dreptului, cum singur se caracterizează, a fost pata de culoare din cadrul grupului. Iubea întâlnirile la “gura sobei”, unde era în stare să filozofeze despre Dacia Duster, ore în şir, stârnind amuzamentul asistenţei şi invidia celor care se preocupau de aspectele generale ale off-road-ului şi anume  problemele  tehnice. Într-un continuu vârtej emoţional, despre o alegere nu prea inspirată a proprii maşini (aşa considera el), a trecut de la extaz la agonie.

Sus, tot mai sus
Sus, tot mai sus
Aniversare Dacian
Aniversare Dacian

Continue reading

Despre Off-Road, “Hai Fetiţo! ”, “Pitica” şi nu numai…

Despre pasiunea pentru Off­-Road, aş fi în stare să scriu şi să spun multe. A îmbrăcat multe forme, începând cu vise melancolice si terminând, iremediabil cu crize de isterie sau insomnii profunde. “Vinovat” pentru toată această pasiune este fără îndoială Cristian Dorobanţu. Daca nu m­-aş fi întâlnit cu el, poate această pasiune nu exista sau cel puţin nu se manifesta un timp. Pasionat din motive financiare la început şi apoi din motive diverse, de la cele sentimentale la cele naţionale pentru brandul românesc cu miros de parfum franţuzesc, Dacia, am început cu un Logan albastru, pe care l-­am şi botezat scurt: Matilda. Matilda şi-­a făcut treaba patru ani, timp în care am părăsit asfaltul doar de vreo câteva ori şi atunci, având o grijă excesivă faţă de maşină. Continue reading

În loc de introducere

Vârful Suru din Masivul Făgăraş văzut de deasupra Comunei Cergăul Mare
Vârful Suru din Masivul Făgăraş văzut de deasupra Comunei Cergăul Mare

       Născut şi crescut în Blaj , pe malul Târnavei Mari, dar cu dese incursiuni spre mezina “familiei”, Târnava Mică, prin partide de pescuit şi “băi” de neuitat, am avut dintotdeauna o pasiune pentru natură, pentru explorarea locurilor noi.

      La început, locurile din jurul meu au fost primele pe care le-am cercetat. Alături de “băieţii” copilariei mele de pe stradă, am văzut şi cercetat cam tot ce s-a putut… excursii pe dealuri cu bicicleta, ieşiri la pădure cu cortul, pescuit în lacuri pustii, martore ale unor inundaţii de mult trecute şi alte excursii numai bune de povestit. Locuri ca: Pădurea Cărbunari, Tăul lui Galoş, Târnava Seacă, Pădurea Comnoşi, Valea Vezii, sunt locurile copilăriei mele, locuri de care veţi afla, chiar dacă nu sunteţi din zonă şi pe care cu siguranţă le veţi îndrăgi.

     Vremurile au trecut, orizontul s-a mărit, locuri noi au apărut… dealul s-a transformat în munte, bicicleta în maşină 4×4 sau 4×2, dar cu gardă înaltă şi portbagaj încăpător

     Am văzut Făgăraşul, “tata” munţilor noştri, de pe care am şi coborât cu o entorsă de gleznă, care m-a ţinut în casă, la etajul patru, o săptămână. A fost primul meu munte, prima mea experienţă pe munte, direct pe Vârful Moldoveanu. Cu toate astea în loc de sâmbete şi duminici liniştite au urmat alţi munţi: Călimanul vulcanic s-a transformat în idol, iar Cândrelul în pasiune. Iezerele glaciare din Retezat  au fost cireaşa de pe tort, iar cheile salbatice, inimi de calcar. Au fost şi alţi munţi, fiecare cu povestea lui la timpul lui.

     Au fost traversări de munţi şi dealuri, sate părasite, româneşti şi săseşti, fiecare cu povestea lui..Sper să vă placă, iar cum experienţele trebuiesc trăite alături de vorbe de duh, închei cu vorba unui amic, pe care l-am cunoscut într-o aventură de neuitat prin Apuseni, alături de oameni faini:

      “Nimic bun nu ți se poate întâmpla acasă, în weekend!” – Doru Panaitescu