Becheciul, lupul şi noi.

Cam cu aproximativ un an în urmă, imediat după ce mi-am cumpărat Vitara, am fost invitat de o gaşcă de baieţi la o ieşire în natură. Eu, doar copilot pentru  “Soso” de la http://www.vitara4x4.ro/, cu impresii mari şi tari la aceea vreme despre cum va arăta maşina mea.Între timp aceste aspiraţii s-au cam domolit, izbucnind ici şi colo, lămurindu-mă cu timpul, că ceea ce vreau să fac, se potriveşte perfect cu ce am, iar de ce să nu mărturisesc, “băgatul” banilor într-o maşina nu e pasiunea mea…

Într-o formaţie de cinci maşini am plecat spre locul final al expediţiei, Dealul Becheci. A fost o excursie pe cinste, unde am avut ocazia să savurez peisaje sălbatice şi  zgomot de maşini turate. Ciudată combinaţie ar zice ecologistul convins, dar mie imi place.

După  aproximativ 1 an, ne-am întors la locul faptei printre ciulini, marăcini, noroi, puţină zăpadă şi un rezervor fisurat.

Făcându-ne loc
Făcându-ne loc

DSC_1454

De aceasta dată, doar Sandu ne-a fost companion si călauză pricepută.

🙂 Român, ardelean si mureşan convins, cam din fiecare în egală măsură, Sandu este omul zborului şi eu de cate ori îl văd pe pământ nu inţeleg ce caută printre noi. Parapantist dedicat, omul stă mai mult prin aer decat cu roţile pe pământ, aşa că este lesne de înţeles, de ce la un moment dat, simţea lipsa parapantei în spate. Problemele omului?… Exactly 🙂

Împreună cu Sandu, deasupra Văii Nirajului
Împreună cu Sandu, deasupra Văii Nirajului
La propriu printre mărăcini
La propriu printre mărăcini

Cu ai săi 1080 m, Dealul Becheci sau Bichiş, domină cu autoritate înălţimile dintre Niraj şi…Olt. Situat în apropierea staţiunii Sovata, dealul cu altitudini de munte a fost încadrat de unii autori la zona montană din jur, respectiv Munţii Gurghiului. Probabil aceşti autori au vazut şi ei, cândva, acel film, în care într-un sat din Insula Mare a…Marii Britanii, locuitorii au avut o iniţiativă curioasă: sa transforme  un deal în munte. Parcă le-a reuşit… 🙂

Urcăm
Urcăm
..şi iar urcăm
..şi iar urcăm

Aici natura a excelat şi ea, dând unei zone vecine cu muntele, atitudine, da, nu altitudine, montană. De fapt, dacă călătoreşti de la Târgu-Mureş spre Sovata, coclaurile sunt aceleaşi. Altitudine, păduri de fag şi stejar, panta moderată, totul e la fel. Odată ajunşi la poalele Bichişului, panta se schimbă, bolovanii te învăluie, bradul alungă fagul, iar sus, pe platou, pajiştea subalpină îsi face simţită prezenţa, adaptată perfect la vântul tăios care bate din două direcţii: dinspre Târnava Mică sau dinspre Niraj.

Aşa ca de 1 Decembrie
Aşa ca de 1 Decembrie

Acoperit de formaţiunile vulcanice din vecini, din Gurghiu, Bichişul a rezistat cu brio. S-a comportat exemplar, chiar. Închipuiţi-vă, că în acest spaţiu a existat un număr mare de grămezi , alcătuite din nisip, argile, conglomerate în general sedimente. Doar că peste una, natura a luat lava racită şi foarte tare din Gurghiu şi a aşternut-o. Restul s-au topit din cauza vremurilor, doar una  rămânând mândră şi semeată sub pătura protectoare de lavă

În dificultate
În dificultate
Pe traseu
Pe traseu

Despre traseu numai de bine…după ce mi-am dat seama la una dintre înclinările mai neortodoxe la care am supus maşina că am rezervorul fisurat, am ieşit pe interfluviul dintre Niraj si Târnava Mică. Peisaj superb, dominat de Gurghiu si  Călimani, ieşiţi şi ei să ia lumină după câteva zile de negură totală. Becheciul se vedea mândru ca o pălarie asternută peste satele Nirajului. Sate legate între ele, prin drumuri de piatră, neasfaltate, semn că încă prostia nu s-a făcut frate de cruce cu asfaltul electoratului prostit. Prostie care se resimte din plin, odată ce ajungi sus în vărf, unde sanctuarul de rugă către “nimic” te întâmpină cam neortodox  🙂 Dar de ce să ne mirăm, dacă şi Bucegii se vor convertiţi la creştinism. Totuşi natura, îl cunoaste pe Dumnezeu, nu e nevoie sa îi reamintim cine îi e stăpânul. Să fie frică sau simplă superstiţie?

În dreapta Becheciul, vazut de deasupra Comunei Călugăreni
În dreapta Becheciul, vazut de deasupra Comunei Călugăreni

Doar lupul roşu, care mergea tacticos şi alene după o haită de caprioare în derivă, undeva deasupra satului Vărgata, probabil că ştie răspunsul, noi find simplii spectatori, tolăniti confortabili în lojele noastre comode.

Drumuri Bune, Drumuri de Poveste! 🙂

Savurând o binemeritată fasolică cu costiţă 
Savurând o binemeritată fasolică cu costiţă 

PS:Traseul sau kmz? :)..pe pm:adailton92@gmail.com

Advertisements

10 thoughts on “Becheciul, lupul şi noi.

  1. Fain articolul, dar din pacate s-a exprimat doar geograful.
    Mi-ar fi placut sa aud ( citesc) si parerea, trairile terenistului ( off-road-istului).
    Apropo de drumuri, de multe ori ma bucur ca nu sint drumuri modernizate in multe zone.Si asta pentru ca s-ar umple de …diversi care n-au nimic in comun cu natura si ce e mai rau, ar ajunge foarte multi care ar jefui arealele geologice si paleontologice. M-am ocupat o vreme de pietre.Acum mai putin ca nu ma mai lasa spatele (coloana), dar mai pot merge, fotografia, culege piese mici si…nisip, ca se vede fain la microscop.
    Mult bine!

    Like

  2. Ai dreptate…trairile le-am cam omis. Ele sunt cu nemiluita intr-o tura de off-road. Problema e, ca nu stiu inca, ce imi place mai mult: tura de munte, clasica cu picioarele sau off road-ul. Referitor la geologie…o materie care acum, la multi ani dupa terminarea facultatii, o vad altfel. As invata-o din nou…la momentul ei am urat-o, neputand tine minte, gama diversificata si uneori prea complicata de denumiri. Printr-un miracol am promovat un examen, care se intindea pe durata a doua-trei zile. 🙂

    Toate cele bune!

    Like

    1. Sint convins ca ai o gramada de fotografii si fiecare iti aminteste de momente deosebite, speciale.
      Ei, astfel de momente trebuie sa descrii.Trairile, senzatiile.Nu toti cei care vin la tine pe blog sint off-road-isti, dar foarte multi ar vrea sa simta, sa traiasca momentele din masina care trece peste orice, scurteaza orice distanta.
      Sa inteleg ca voi nu sinteti off-roadisti cu masini specializate, cu suspensii speciale, roti, capestane, etc.Mai mult niste indragostiti de natura care isi permit sa mearga si pe unde nu este asfalt.
      Ori, cai denivelate se gasesc pe oriunde.
      Presupun ca ai fost de la Praid la Joseni.E drept, e asfaltat , dar e de o rara frumusete.Intre Sovata si Reghin , pe la vechile Bai Chirui, si mi se pare ca prin Calimani te dai ca pe la tine prin curte.Daca vreodata vrei sa vezi ceva frumos, sa traiesti o traversare speciala, incearca ruta Alesd-Beius pe drumul 764.Adica traversezi muntii pe creste.E drum forestier, in zonele in care au fost mine e drum pietruit si inainte de Beius poti intra spre Meziad.
      Eu am facut aceasta traversare cu Dacia.Vechea Dacie 1300.
      Drumuri bune, sa-ti reziste masina si la mai multe articole pe blog!

      Like

  3. …ai cam ghicit situatia, apoi fain ai zis ca, Calimaniul e cam, ca la mine prin curte. Atat la propriu cat si la figurat, de la 1700m in sus, Calimaniul e drept. Multumesc pentru idei!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s