În drum spre Pietrosu Călimani…

În a nu ştiu câta duminică în care nu am mai stat acasă, împreună cu Mirela, Marius si Codruţa, am plecat spre  Călimani. Meteorologul de serviciu, de pe Retiţis, îmi spunea, cu câteva zile înainte că sunt 25 cm de zăpadă. Perfect pentru noi! La Lunca Bradului, facem joncţiunea cu Sandu (Zburătorul) si Mişu, ca să aşteptăm apoi cam 40 min după Carmen şi Cosmin. Oameni noi în tinuturi noi, au cam dat planurile peste cap, dar asta este. Pâna la urmă s-au dovedit “rumanschi” adevăraţi, vorba Zburătorului.

Valea Ilvei Mari, e piedica majoră a celor care vor să meargă spre Pietrosul Călimani dinspre Valea Mureşului şi nu au maşina cu gardă înaltă. Ce a urmat…6 plus rucsacii în Duster, pe un drum forestier de 25 km superb, plin de zăpadă. Maşina grea pe spate, nu mai derapa. 50 km/h pe un forestier, acoperit de zăpadă, unde gropile de peste vară nu mai erau. Încă un avantaj al iernii asupra verii. Frumoasă cursă până la intrarea în Parcul Naţional Călimani. Ne dăm jos rapid din maşini, rucsacii în spate şi în şir indian pe nişte urme prin zăpadă, o luăm hotărâţi spre Şaua Negoiu, locul dintre cele două Negoaie, cel Românesc şi cel Unguresc. Ce senzaţie frumoasă să vezi oameni la munte care merg în şir indian. Natura te obligă cumva să alegi varianta ce-a mai usoară, cea mai accesibilă…dar inclusiv eu, păcălit de zăpadă, chiar dacă mai fusesem pe acest traseu, dar vara, m-am oprit brusc, când urmele s-au oprit în zăpada proaspată. Puterea obişnuiţei! Dezorientaţi, nemaivăzând urme în faţă, am luat-o aiurea pe un vechi traseu. Noroc cu Codruţa, care şi-a adus aminte, că ar mai fi trebuit să trecem şi pe la ora de georgrafie, locul unde, în vară,  Ghiţuca, file de poveste, ne-a ţinut timp de  10 minute, o prelegere cu şi despre geografia Călimanilor. Locuri botezate ad hoc, care rămân întipărite în memorie. Noroc cu Codruţa….

Azimut schimbat din nou, de data aceasta pe direcţia corectă. Până acolo, efortul a fost moderat. Ne ajutase urmele din zăpadă. De aici încolo, fără urme, am trecut la spart zăpada. Marius cu siguranţă, om al Bucegiului, însurat cu plaiurile domoale ale Mureşul, se pricepe mai bine. Bravo! Între timp, mă lupt cu căderea de glicemie şi tensiune ale  Mirelei, care încăpăţânată, nu vrea să mănânce nimic. Smulg totuşi promisiunea că va manca sub şa  🙂  Lucru pe care îl şi face. Cafeaua Codruţei e cireaşa de pe tort, Camarada mea învie! Totuşi, rucsacul ei o să îl car eu până în şa. Sandocan, tigrul Călimanului mărsăluieşte prin zăpadă, mai ceva ca un tanc. Mă afund în zăpadă la un moment dat. Încăpăţânat, refuz  ajutorul. Îmi şi închipui, cum mă trag de acolo, cu ajutorul…limbii. Dar ghinion, nu am nici un copac in jur, iar limba mea nu e aşa lungă. Mă ajută din nou Codruţa…devine un laitmotiv.

Ajungem în  şa. Dupa aproape 3 ore jumătate. Vara esti aproape pe vârf..Mâncăm. Energia revine în noi. Glume şi glumiţe de la Zburator. Aruncate peste toţi. Nu e frumos să fi serios pe munte. J

Glumim pe seama întârziaţilor…nu se supără. Vor fi clar, oamenii munţilor. Fata e hotărâtă să ajungă sus. Îmi place de ea. Sânge din regatul României Mari,  pe melaguri mai “liniştite”, ardeleneşti,  are o hotărâre specifică zonei. Vrea să ajungă sus şi asta contează. Soţul, mai molcom se uită la ea şi-o urmează. E hotărât şi el până la urmă!  Oare are încotro?! J

Gata! Masa s-a terminat, iar conform indicatorului, mai avem 1h si 30 min până pe Varful Pietrosu Călimanilor-2100m. Urmează porţiunea cea mai frumoasă, porţiune în care trebuie să gaseşti traseul prin zăpadă şi jnepeni. Combinaţia perfectă, deoarece sub greutatea zăpezii, jnepenii se unesc, formând tuneluri. Avansăm  încovoiati la 90˚. Eu chiar şi târâs. Zăpada e tot mai mare. Venit din urmă, Marius preia comanda. În jurul nostru, soare nu mai este. Doar alb si negru. Ca o tablă de sah.  Scăpăm de jnepeni. Nu şi de plăcile de grohotiş de sub Negoiul Unguresc. Toată lumea înaintează fără cuvinte. Zburătorul glumeşte în continuare. Ceva despre legiuni straine…Ne agăţăm de plăcile de grohotiş, acoperite cu gheaţă. Oamenii noi nu se lasă. Se ţin chiar bine. Aparatul Mirelei, ţinut puţin înclinat scoate o poză bună, chiar foarte bună. Dupa 1h si 30 min ajungem pe Vârful Negoiu Unguresc. Suntem cu capul în primii nori din cer. Crucea de pe vârf ne întâmpină cu o figură…tricolorul se zbenguie în mâinile noastre. Hotărâm să nu mai mergem pe Pietros. Se întunecă. Vara, de pe Negoiul Unguresc până pe Pietros, facem 30-40 min. Acum, cu siguranţă e altceva.

E al naibii de frig aici printre îngeri. Pe cruce, gheaţa şi promoroaca s-au depus sub forma unei figuri umane.  Nu ne-am dat seama decât după ce am ajuns acasă şi ne-am uitat la poze. Acum când mă uit, figura era tristă. Nu i-a plăcut vizita noastră. A murit cu totul. Zburătorul a curăţat crucea, figura a disparut,în urma ei rămânând  doar noi cu frontalele, coborând ca licuricii pe o vale plină de zăpadă.

Cineva trebuia să cureţe şi crucile înălţimilor, de figurile oamenilor…

Epilog:

Traseu Lunca Bradului-Vârful Pietrosu (2100m)- la picior din Comuna Lunca Bradului, jud Mureş, traseul până pe vârf,  durează 7-8 ore. Cu un mijloc de transport, având garda la sol mai generoasă, se poate parcurge drumul forestier, care însoţeşte Valea Ilvei Mari, pe o distanţă de aproximativ 25 km, până la intrarea în Parcul Naţional Călimani. Drumul forestier urcă uşor, nu are sectoare de pantă sau coborâre. Parcurgerea lui, contrar aşteptărilor, din punctul meu de vedere se face într-un mod mult mai rapid iarna, dacă este acoperit de zăpadă, gropile şi denivelările fiind acoperite de stratul de zăpadă.

Durata de parcurgere 30 min.

De la intrarea în Parcul Naţional Călimani şi pâna pe vârf, urmează un traseu montan,  care se parcurge în 4 ore vara(dus). Iarna, traseul este recomandat doar turiştilor antrenaţi, echipaţi cu ski de tură sau rachete de zăpadă. Ultima sursă de apă, se găseşte sub Şaua Negoiu, la o distanţă de aproximativ 500m.

Marcaj Cruce albastră

Porţiuni mai dificile: urcuşul in Şaua Negoiu, aproximativ 30 min(vara); urcuşul pe creastă din şa, se face printre jnepeni, ultima porţiune, prin care se face accesul pe Vârful Negoiul Unguresc (2080m) fiind mai dificilă,căţărarea făcându-se pe lespezi de grohotiş.Timp 1h si 30 min (vara)

Advertisements

3 thoughts on “În drum spre Pietrosu Călimani…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s