Let’s dance!

Duminică seară, la întoarcerea spre casă din zona Ceahlăului, pe o ninsoare perfectă în Defileul Mureşului , mă gândeam la cât de diferite au fost două zile petrecute  în natură. Una în care ne-am luptat, pentru prima dată pe munte cu nebunia naturii şi a doua zi, în care pozam în diverse poziţii în faţa unei cascade mute, din cauza gheţii.  Asta aşa, ca să încep de la final şi să urc, încet, încet, către începutul unei poveşti de sfârşit de săptămână în care omul a fost frate cu natura, până la un punct, ca apoi să alerge în sănii trase de câini, după care să devină artist într-o lume îngheţată, în văioaga  unui sector de chei împietrit în inima calcaroasă a Hăşmaşului, mai precis Cheile Bicăjelului.

Sâmbătă seara, în faţa unui mese pline de mâncare, depănam momentele trăite sus, pe Ceahlău. Au fost şi lecţii de geografie în patria conglomeratelor cimentate. De mult, prietenul Ghiţă îmi zicea că parcă pe Ceahlău şi Bucegi, cineva a cărat  pietriş cu roaba, aruncându-l pe jos… noi nu l-am  văzut.  Zăpada groasă aşternută cu furie peste un platou în care încercam să ne facem loc, l-a acoperit.

Îmi plac mirosurile pe care le asociez cu ceva… ei bine, aici mirosea a calmul de dinaintea furtunii. Nările-mi simţeau acest lucru, încă de când pe urcuşul din Jgheabul cu Hotar, pădurea fremăta şi  mieuna în acelaşi timp. Sus, vijelia începuse de mult. La ieşirea din jgheab, în zona subalpină, un drumeţ care se apropia de noi, nu a mai vrut să ne ajungă. Imediat după prima salvă a naturii, care pe noi mai că ne-a dărâmat, a preferat să urce cu pioletul prin pădure, pieptiş până sub Toaca. L-am întâlnit la cabana Dochia după… reuşise!  Noi, am luat jgheabul cu asalt, zăpada fiind pe măsura aşteptărilor. Viscolul începuse! Mergeam în faţă şi mă opream la fiecare stâlp de marcaj hibernal, până vedeam că vine Mirela şi Gabi, după care căutam următorul stâlp şi iarăşi aşteptam. În tot acest timp, privind în sus către cerul furios, am văzut cum un corb a fost luat de o rafală şi întors pe toate părţile. Cu siguranţă, nu şi-a dorit aceste senzaţii extreme mândra pasăre, dar, adaptat perfect mediului, a fandat superb şi a zbughit-o.

A fost prima dată când am avut parte de condiţii vitrege pe munte. Pentru mine cele mai tari până acum. Vineri ştiam că o să fie avertizare de vânt şi viscol  pe Ceahlău. Nu am subestimat deloc avertizarea meteorologilor, dar am vrut să văd dacă mă descurc. Soluţii erau şi dacă nu am mai fi putut, ştiam ce să fac. Amicul Willy îmi trimtea sâmbătă un mesaj în care-mi zicea că “te bucuri enorm când zăreşti cabana”. Mare dreptate avea… de bucurie am mers înapoi prin viscol să anunţ grupul. Superbă arătare Cabana Dochia, chiar dacă la ora actuală are un prezent sumbru, cu geamuri termopane şi  tv-uri spânzurate de pereţi, atmosfera unei cabane montane fiind uitată. Atmosferă care de altfel era superbă înăuntru, cu vreo 20 de oameni puşi pe fapte mari. Întoarcerea a debutat cu trei tentative eşuate de a intra în traseu. Vinovat: vântul, care ne-a luat tot, dar mai ales răsuflarea. Nu mai aveam aer. Stafia unei cruci albastre, ivite prin negura deasă, pe un brad, într-un moment de repaos, ne-a făcut să o zbughim spre Lutul Roşu. Panta foarte înclinată, mi-a confirmat de ce sunt avalanşe aici. Am intrat în pădurea deasă, protectoare…

….urma o nouă zi, în care sănii trase de câini, mărşăluiau pe gheaţa Lacului Roşu. Interesant şi comic spectacol, mai ales când un câine nu mai vroia să tragă, punându-se în fund nepăsător, ca un actor de teatru în plin spectacol. Ceilalţi făceau la fel, ignorând rugăminţile şi sudalmele stăpânului…atmosferă calmă de duminică…

Cascada îngheţată Cigheni din Cheile Bicajelului, era şi ea calmă şi mută. A fost cadrul perfect pentru Gabi în a-şi arată valenţele de… fotomodel  🙂

La Piatra-Neamţ când am ajuns vineri seară, străbătând munţii de lângă noi şi admirând zăpada din Pasul Bucin, nu m-am gândit la ziua ce va urma.  A urmat o zi superbă în care, vorba lui Gabi… dacă sâmbătă ar fi fost vreme frumoasă pe Ceahlău, nu mai avea rost să mergem.

Într-o lume în care monotonia ocupă o treaptă importantă în viaţă fiecăruia, noi am spus la intrarea în Jgheabul fermecat de sub Ceahlău …Let’s Dance!…şi dans a fost!

Ştia Chris Rea, pe care l-am ascultat de la Topliţa la Târgu Mureş, pe o ninsoare superbă,  ce zice…

Drumuri bune, Drumuri de poveste!

Notă:

Marcat cu triunghi albastru, traseul Jgheabul cu Hotaru se desfăşoară pe următorul itinerariu: Cabana Izvorul Muntelui (797 m) – Stânca Dochiei (1185 m) – Cabana Dochia (1750 m).

Acest traseu nu este recomandat iarna, deoarece zăpada mare dintre jnepeni şi ceaţa îţi îngreunează adesea orientarea-cam asta am păţit noi  🙂

Durata: 3h-3h, 30 min

Traseul spre Cascada Cigheni. Punct de plecare,Cheile Bicazului, unde înainte de coborârea spre zona de tarabe(chicioşaguri), este o mică parcare, de unde pe un pod improvizat, de fapt un stăvilar, se intră în traseu. 

Harta spre Cascada Cigheni
Harta spre Cascada Cigheni
Advertisements

2 thoughts on “Let’s dance!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s