A doua oara pe Ceahlau-relatare scurta, fara diacritice :)

Am ales inca odata Ceahlaul, pentru a prinde si soarele muntelui, dupa ce lectia de dans precedenta de pe Ceahlau, s-a lasat cu vant si viscol. Intr-o formatie ideala, la care s-a adaugat Helen, cu chef de haladuiala si voie buna, calatoria pe acelasi traseu, prin Jgheabul cu Hotaru, a fost o reusita.
Soarele, aproape ireal de puternic, ne-a fost calauza iar apusurile si rasaritul, busole demne de incredere. “Altarul” dacilor liberi l-am vazut pe inserate, iar apusul, l-am parcurs pe viteza mica, pana la Dochia, acompaniati de lumina sfarsitului de zi.
Va invit pe Ceahlau, la Dochia, intr-o cabana, care se transforma treptat in modernism, dar care patreaza inca, atmosfera de altadata…pe care eu nu o stiu, dar o pot mirosi…asa ca tot imi plac mie mirosurile, care imi aduc aminte de altceva sau ceva…
Nu stati acasa la sfarsitul saptamanii, dauneaza grav sanatatii mintale! 🙂
Pa! 🙂

PS-Duster-ul a salvat un Logan, care a vrut sa se “sinucida”, cazand la propriu intr-un sant, cu botul in jos, nesupravegheat de soferul prea grabit. Revin cu filmuletul! 🙂

Advertisements

5 thoughts on “A doua oara pe Ceahlau-relatare scurta, fara diacritice :)

      1. Am trait clipe frumoase la cabana…clubul alpin din Bacau si-a sarbatorit aseara, ceva ani de existenta. Am vazut niste poze cu aventuri montane, de dinainte de ’90. Impresionant echipament, dar pasiunea batea totul 🙂

        Liked by 2 people

      2. TOT ceea ce este facut in afara “pasiunii” este de mantuiala, nu are consistenta, este NETRAIRE.
        Inainte de 90′ excursile montane reprezentau adevarate supape eliberatoare de tensiunile acumulate in viata de zi cu zi… Concedii, duminici, zile libere …erau tot atatea prilejuri de evadare in mijlocul naturii , oaze de dezintoxicare sufleteasca si nu numai…
        Cabanele, popasurile erau bine intretinute, fara invazia modernismului, chiar daca acesta vine cu utilitati suplimentare. Ceaiul cu rom incalzit pe plita, priciurile unde dormeam inveliti cu paturi cazone, mamaliguta cu branza de burduf la ceaun, cantecele , prieteniile si imprietenirile spontane, care ramaneau statornice…
        Gata…ca m-am starnit…

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s