Mândrie naţională

Am intrat în curtea mănăstirii, certat de Leo că vorbesc prea tare şi nu sunt pios când calc în locuri sfinte. Mă maimuţăresc şi mai tare, iar omul mă ignoră continuîndu-şi drumul pe aleea plină cu pietriş fin, de lângă o biserică mare, ortodoxă. Fie vorba între noi, nu prea sunt liniştit de felul meu. Muzica în surdină nu o pot asculta, iar de tăcere în locuri sfinte, nu poate fi vorba. Am fost adoptat de sânul unei ţigănci, nou născut fiind, mama, rămânând fără lichidul dătător de viaţă. Probabil din cauza asta am atâta energie în mine…

În dreapta găsesc ce caut. Ne îndreptăm spre acel loc, nu înainte de a admira frumoşii mufloni, ostatici în spatele gardului din sârmă plasă. Poftesc îndelung după ciocolata mea. Mai încolo, două epave,două ARO-uri, zimbrul Carpaţilor dându-şi duhul aici, în curtea mănăstirii. Ne îndreptăm spre intrarea principală, când deodată, exclam… din nou, nu chiar atât de puternic…lipseşte ceva.

Intru în bazarul pe post de autogospodărire, unde nu se taie chitanţă şi întreb “Unde e?” Omul în negru îmi răspunde că nu ştie, nu e atribuţia lui şi dacă vreau, să întreb mai sus. “Dar mai sus, credeţi că o să primesc un răspuns?” Tăcere…şi-a dat seama şi cel care se poartă ca unul, care tocmai suferise o spălare pe creier, că nu are rost să mai răspundă. Vizităm locul şi plecăm.

Suntem în Dobrogea, la Peştera Sfântului Andrei, ocrotitorul spiritual al României, sărbătorit pe data de 30 noiembrie, locul unde ar trebui arborat măcar un steag tricolor, la intrarea în peştera, unde a trăit şi s-a închinat sfântul.

Drumuri Bune, Drumuri de Poveste!

Notă: Peştera Sfântului Andrei este localizată lângă localitatea Ioan Corvin, jud Constanța, accesul făcându-se prin intermediul DN Constanța-Ovidiu, din care se desprinde un drum secundar, pe o lungime de 4 km, care duce la peşteră. În ultimii ani, în jurul peşterii, s-a dezvoltat şi-o aşezare monahală.
Ca element de culoare, Sfântul Apostol Andrei, este si patronul spiritual al Scoției. Pe drapelul Scoțian, prezența “x”-ului are legătură cu moartea apostolului, acesta fiind răstignit cu capul în jos, având mâinile şi picioarele larg desfăcute, în forma de “x”

Advertisements

14 thoughts on “Mândrie naţională

  1. Bune masini au fost alea.
    M-am dat cu ele si sa stii ca nu multe altele din aceiasi categorie au reusit sa faca aceleasi trasee.
    Da no, daca erau competitive trebuiau distruse.Sa folosim ce primim, nu ce avem.

    Liked by 1 person

    1. Nu înțeleg nici eu, după atâta timp…am întâlnit şi eu oameni, care desconsideră total produsele româneşti. Meteahnă din trecut, nu ştiu…dar nu ne-ar strica umpic de patriotism…

      Liked by 1 person

      1. Aveai senzatia ca poti ajunge oriunde, ca poti trece peste orice.Mai ales cu cele care aveau reductor pentru tractiune integrala.
        Pe sosea nu erau prea comode, in special ultimele modele.
        Nu-i placea-masinii- sa mearga pe asfalt si mai ales daca era mai vechiuta nu lua mai mult de 120 km/ora.E drept ca si benzina era infecta.CO 75 si rar gaseai CO 90.Pe drum de tara, pe tarla, pe iarba, prin padure era o adevarata placere.
        Cu cele diesel, chiar n-aveai nici o problema.Nu exista obstacol pe care sa nu-l depaseasca.Am traversat cu unul muntii,de-a dreptul.Adica fara nici un drum, fara marcaj, prin padure, peste stinci si ne-a scos.E drept, in citeva locuri a trebuit sa coborim -eram 8 insi- si sa impingem ca sa poata urca,atit de mare era inclinatia, iar masina avea doar tractiune spate.
        N-am mai avut o asemenea bucurie decit cu un Dodge pickup, cu tractiune integrala si cu garda la sol de 30cm ( roti foarte mari, baloane).
        Spun,mare pacat ca nu mai sint ARO-uri.

        Like

      2. Ai traversat doar cu o singura axa fumctionala?! 🙂 Eu, copil fiind, am intalnit multe carora nu le mai functiona tractiunea fata…in Muntii Buzaului, cand am fost, am vazut un festival, o intalnire a posesorilor de ARO…superbi oameni, prin grija cu care se purtau si aratau masinile lor. Initial erau pe benzina deci, dupa care, banuiesc,ca din cauza crizei benzinei, s-a trecut la diesel?

        Like

  2. Primele ARO-uri, cele cu forma veche de parca erau din 1900, erau numai pe benzina si motoare de 2500 cmc.Alea erau perfecte.Clar nu exista obstacol in calea lor.De altfel, au participat si la Raliul Safary si s-au clasat pe loc fruntas.
    Mai tirziu, au scos modele cu motoare mai mici si diesel, mai “moderne” cu forma patratoasa, cum sint si cele din poza ta, dar deja se faceau economii pe toate planurile si erau mai slabe si ca constitutie( suna si flutura tablaria) si ca performante.Dar oricum, depaseau multe alte masini de teren de clasa din europa si din lume.Dupa 1989, s-au adaptat pe ele motoare Peugeot diesel si chiar n-aveau concurenta la clasa lor.De aceea au fost distruse.Ca, de altfel, tot ce era de calitate superioara in Romania.

    Liked by 1 person

    1. Am inteles ce vrei sa zici…nu aveam voie sa concuram pe nimeni din lumea buna.Intr-o zona montana din Apuseni, am intalnit un fost posesor de ARO, model pe benzina. Mi-a zis, ca atata timp cat l-a avut, apa, benzina si baterie buna. In rest chestii care tin de consumabile si scotea dupa el, pe orice drum forestier din zona, remorca cu fan sau lemne

      Like

      1. Nu atit din motiv de concurenta, cit pentru a utiliza ( cumpara) doar ce primim sau gasim in alta parte.
        Daca studiezi o geografie economica dinainte de 1989 o sa-ti dai seama ce aveam si nu prea aveam nevoie de mare lucru de la altii si ce nu mai avem si utilizam doar de la altii.
        Si nu numai la noi s-a “intimplat” asta.In toate fostele tari socialiste s-au desfintat, in special in constructia de masini, dar la noi s-a distrus totul.

        Like

      2. Sunt in Polonia…intamplator…dar nu pot sa nu remarc, in tara asta fosta socialista si ea, ca, totusi, oamenii tarii nu au distrus chiar totul. O alta poveste, care o sa vina cat de curand

        Like

  3. Eu nu sunt bisericos…dar traiesc RELIGIOZITATEA. Imi pare nespus de rau …dar Romania nu este de mult ocrotita nici spiritual, nici altcumva. Asta, din cauza ca am fost un popor permisiv, bland, ingaduitor, am stat cu maina intinsa si capul plecat. La ce ne asteptam_ Sa de bage vrun sfant sau D-yeu in traiasta? Am fost si suntem exploatati crunt, batjocoriti, si am invatat ca este rau cu rau , dar mai rau este fara rau(?!)…Ne-am adaptat coborand stacheta, facand compromisuri inacceptabile si acum cei mai rai dintre cei rai…profita de acest popor. Biserica institutionalizata este una din institutile exploatatoare. Argumente?! Uitati-va ce face…

    Liked by 1 person

    1. Exact asa sunt si eu…nu ma duc la biserica, dar traiesc si eu cu Dumnezeul meu in mine. Biserica ar trebuii sa fie prima care sa dea tonul unei desteptari nationale. Dar nu o face…sunt curios, daca ungurii Sfantului Stefan sau irlandezii Sfantului Patrick, fac exact acelasi lucru. Cu siguranta nu…dar, eu sper ca vor venii vremuri mai bune 🙂

      Liked by 1 person

      1. Nu vreau sa te dezamagesc, dar speranta ta nu este sustenabila, este contrazisa de o realitate zguduitoare. Problemele noastre sunt profunde, tin de mentalitati inradacinate, iar reactia in fata dezastrului, in loc sa ne mobilizeze, sa ne faca activi, lucizi, gata de actiune, mai mult ne inmoaie, ne face greata, lehamite…dar cu o asemenea atitudine nu facem decat sa acceptam in continuare INACCEPTABILUL.

        Like

  4. Normal trebuia sa fie asa: :(…dar asta e, eu sa sti ca mai sper, sper la acel moment cand natia asta va invia, nu economic, pentru ca aia nu depinde de noi, ci mental, spiritual sau cumva organic…:)

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s