Captiv în suburbiile din Katowice

Silezia Center Shop- Fostă clădire minieră

În Polonia am ajuns întâmplător, teoria, conform căreia, orice şut în fund este un pas înainte, fiind perfect valabilă…

Iată-mă într-o ţară, care a venit ea singură la mine, după un traseu de vreo 10 ore, în care nu am folosit decât foarte puţin autostrăzile. Până la Bardejov, Slovacia, am mers pe ruta oamenilor care doresc să ajungă cât mai repede la destinaţie. După care, mi-am dat seama, că sunt pe cale să înaintez a două oară către vestul continentului şi iarăşi o să văd doar parapeţi antifonici ai autostrăzilor. Aşa că, am scos GPS-ul vechi, care habar nu avea ce s-a construit după 2007 şi care mi-a calculat o ruta de toată frumuseţea, prin Slovacia şi Polonia rurală. Frumos traseu cu frumoase sate, toate demonstrând, că atunci când ai putere economică, civilizaţia vine ea la tine, nefiind nevoie să o chemi.

Aşa dar…Katowice, venit şi el la mine, eu neavând nici o preferinţă. O apariţie insolită pentru mine, de care auzisem doar din manualele de geografie. Dar nimic nu e întâmplător. De ce? Tocmai ce învăţasem, că în Europa, multe locuinţe industriale vechi, sunt salvate de inimoşi şi transformate în obiective turistice. Cazul, se mulează perfect pe Katowice, aventura urbană de aici, fiind de excepţie.

Să începem totuşi cu începutul…din punct de vedere geografic, teritorial şi administrativ, oraşul Katowice, este unul din centrele urbane mari ale Poloniei şi poate mai mult decât atât, una din principalele aglomeraţii urbane ale Europei de Est. Oraşul în sine, are o populaţie de aproximativ 350.000 de oameni, dar conurbaţia urbană, a cărui centru polarizator este, adună peste 1.500.000 de locuitori, în oraşe mai mari sau mici, unite prin autostrăzi sau drumuri expres, în care trecerea dintr-unul în altul, se face fără să îţi dai seama. Administrativ, oraşul este capitala Voievodatului Silezia, una dintre cele mai bune zone de trăit din Polonia, unde totul este la superlativ pentru această ţară şi locuitorii săi. În trecut, minele de cărbune brun făceau legea. Acum ele sunt închise sau în conservare, populaţia fostului bazin minier, Silezia, suferind o reconversie profesională, care, atenţie, s-a desfăşurat foarte rapid şi foarte eficient.

Toate centrele urbane, care alcăƒtuiesc conurbația Katowice sunt unite prin drumuri expres sau șosele pe mai multe benzi. Din loc în loc calea ferată, supratraversează drumurile rutiere.

.Pe mine Silezia, m-a întâmpinat cu un miros pronunţat de cărbune ars şi case idilice în zona rurală, de unde pe coşul de fum, ieşea un fum negru, care nu semăna cu cel provenit din arderea lemnului. Am avut o senzaţie aparte, când seară fiind şi călătorind pe un drum îngust, printr-o pădurice, mirosea puternic a cărbune ars.

Atâta timp, cât am vizitat oraşul, am încercat să evit pe cât posibil centrul istoric, o zona din care, aspecte ce ţin de viaţa intimă a oraşului, nu le poţi afla. Iată-mă aşadar, marţi de dimineaţă, în faţa hotelului Novotel, cu o hartă în mâna, aparatul foto în rucsac, alături de care am mai pus:două mere, două pere, două felii de pâine şi un grătar cât două palme de lat, adus din România, o sticlă de apă şi multă voinţă. Afară ningea şi era destul de frig. Acea zăpadă de martie, care noaptea se aşterne, ziua se topeşte, dar aduce cu ea, un vânt tăios şi rece. Am deschis harta, m-am uitat 1 min, după care, am intrat din nou în hotel, i-am arătat făloasei domnişoare de la recepţie o poză de pe hartă, rugând-o să îmi indice, tot pe hartă, unde este acel loc. Aceasta, amabilă de altfel, mi-a desenat cu pixul traseul, spunându-mi totodată şi ce numere de tramvai trebuie să iau până la ieşirea din oraş, după care cât trebuie să merg pe jos şi alte amănunte. Am lăsat-o să îşi termine speech-ul, după care i-am zis scurt, că o să mă duc pe jos. S-a uitat mirată…îmi spusese doar, că sunt 5-7 km…habar nu avea cu cine se punea :). Şi-am pornit…

În Katowice eu am indentificat trei categorii de clădiri. Primele sunt vechi, istorice, imperiale sau cum vreţi să le numiţi. Respectă anumite stiluri arhitectonice, ele fiind localizate pe arterele principale, fiind vizitate de turiştii, care nu sunt ca mine 🙂

Teatrul:

2015-03-04 20.46.55

A două categorie de clădiri, şi de aici încolo, e cea ce îmi place mie să văd, sunt blocurile comuniste, caracteristice Poloniei, ţara fiind o fosta republică comunistă. Ocupă areale foarte mari, iar pe mine, care mă consider un om umblat prin România, în afară de Bucureşti, m-au surprins ca dimensiuni, numărul etajelor şi densitatea lor.

Clădiri din perioada comunistă a Poloniei:

O a treia categorie de clădiri în Katowice, sunt fostele stabilimente ale minierilor, construite de către proprietarii germani ai minelor de cărbune din zonă. Îţi sar imediat în ochi, prin faptul că sunt afumate, iar dacă ar fi să respectăm vorba românului neaoş, aş zice: “Măi! Ăştia au toţi casele în roşu…”. Dar nu e aşa…ele ocupă un loc important în peisajul urban şi memoria colectivă a oraşului, contrastul fiind foarte evident, în multe locuri, între două blocuri comuniste, apărând una, două sau mai multe astfel de case…şi am ajuns din nou la începutul poveştii, în faţa hotelului, în momentul când am deschis harta şi am văzut o poză, cu  un patrulater destul de mare, alcătuit din astfel de case, cu o biserica în centrul lui şi ea în “roşu”.

Stabilimente pentru minerii din Silezia, construite de foştii patroni germani ai minelor de cărbune:

De-a lungul perioadei comuniste, astfel de cartiere sau grupuri de clădiri, unde minierii îşi întemeiau familii şi se odihneau după munca istovitoare în mîna de cărbune, au fost dărâmate de comunişti, ca un răspuns plin de dispreţ, faţă de o altă stăpânire. Până la urmă, la fel de asupritoare, diferenţa fiind dată doar de tipul asupririi. Pe locul rezultat în urma dărâmărilor, au apărut blocurile comuniste, rezultând astfel acest amestec, între comunismul polonez de sorginte rusă şi capitalismul burghez de origine germană…şi ca să facem o paranteză, Silezia, reprezintă pentru naţionalimul polonez la ora actuală, cam ceea ce reprezintă Transilvania, pentru naţionalismul românesc…şi nu numai. Diferenţa, din punctul meu de vedere, în prezent, este dată de nivelul de trai, mult superior de aici, faţă de ce găsim în Transilvania noastră, mult lăudată. De-a lungul istoriei, provincia a fost de multe ori motiv de scandal între Germania şi Polonia. În urma răscoalelor provocate de polonezi, care aici poartă numele de insurecţii, au murit oameni, s-au trasat şi retrasat graniţe, s-a votat care unde vrea să fie, la nemţi sau la polonezi, s-au adus acuze de efectuarea de politici de germanizare sau invers, polonizare, în fine, cam tot ceea ce ţine de astfel de evenimente. Dacă mai punem la socoteală, că de-a lungul vremurilor, populaţia polonă reprezenta păturile sărace ale societăţii, chiar dacă majoritară, iar cea nemţească, mica şi marea burghezime, inclusiv poliţie, armata şi cler, alături de faptul că cele două naţii, erau separate şi prin religie, polonezii catolici, iar nemţii protestanţi, tabloul conflictual ar fi şi mai complet.

În prezent, mai precis după cel de-al doilea război mondial, când Polonia reînvie pentru a treia oară, Silezia, în proporţia cea mai mare este încadrată Poloniei, părţi minore din ea, mai precis, Silezia Sudetina aparţinând Cehiei, iar cea Luzatiana, Germaniei. Tot în prezent, la ultimul recensământ, în jur de 100.000 de locuitori s-au declarat silezieni, nu polonezi şi nici nemţi, cerând un statut aparte, ţinând cont de faptul că vorbesc o limbă, după ei, alta decât limba poloneză, după cercetători, doar un dialect al limbii poloneze…în sfârşit, într-o ţară, în care doar un procent de 3%, reprezintă minorităţi naţionale, tendinţele separatiste ameninţă naţionalismul polonez, dezvoltat în sensul bun al cuvântului, prin tendinţele separtiste, ale fostei regiuni miniere. Pe stradă, am auzit de câteva ori acest dialect, la taximetriştii locali, care vorbeau o poloneză cu cuvinte nemţeşti şi la un antrenament al unei echipe de hochei locale, unde am căscat şi eu gura şi ochii.

În prezent, globalizarea şi foamea de bani, desfac barierele de orice fel, Silezia fiind legată, mai mult ca oricând de banul nemţilor, o serie de bănci germane, firme germane şi depozitele acestora, având sediul aici, în Silezia, o regiune, care după închiderea minelor, s-a transformat în zona defavorizată, unde firmele au fost atrase ca un magnet de impozitele şi taxele mici.

Sedii de firmă, inşirate pe una din ieşirile principale din oraş:

Să revenim…de la geamul camerei hotelului de la etajul 9, am văzut pentru prima dată, blocurile construite în perioada comunistă.

Hotelul:

2015-03-04 11.51.51

Apărute în anii ’70, au 25 de etaje şi domină priveliştea cu autoritate. Cu ele, m-am mai întâlnit doar în partea opusă a oraşului, un fel de Mănăştur al Clujului, dar la o scară mult mai mare.

Blocuri comuniste, construite în perioada anilor ’70:

Următoarele zone pe care le-am văzut au fost cele pe care le-am străbătut pe jos, spre destinaţia mea din acea zi: Nikiszowiec.

Traseul meu spre Nikiszowiec:

Acest cartier din Katowice, este considerat perla turistică a oraşului, apărând pe toate hărţile  din această cauză văzandu-l  şi eu. Este constituit dintr-un grup de case cu o arhitectură specifică începutului de sec. XX, construite, aşa cum vă spuneam de patronii nemţi pentru familiile minierilor din zona şi care la ora actuală, creează o atmosfera unică, multe dintre filmele, care au ca şi subiect principal, viaţa în jurul minelor, fiind filmate aici.

Planul fostului cartier minier, Nikiszowiec: 

Acoperişurile şi zidurile din cărămidă roşie, în amestec cu fumul cărbunelui, amplifică şi mai mult această stare. La atmosfera specială, contribuie şi dispunerea acestora, sub formă a nouă patrulatere identice, având în centru o biserică, cu hramul Sf Ana.

Cartier Nikiszowiec:

Pe o latură, sunt dispuse unităţile de interes public, alimentari, bar, restaurant şi banca. În mijloc, aleile sunt semipietonale, pavate, iar transportul în comun, adică autobuze, intră şi ele în fostul cartier minier. Lângă, cu autoritate, domină două furnale, care nu mai fumegă, amintind de vremuri de mult trecute. Încălzirea spatilor de locuit, am văzut la multe astfel de locuinţe, se face în continuare prin intermediul cărbunelui.

Începând cu anul 2011, cartierul a intrat pe lista monumentelor ce trebuiesc înscrise în lista UNESCO. În prezent, se desfăşoară lucrări de amenajare a spaţiului. În afara cartierului, am mai remarcat două săli de sport, una de tenis şi una de hochei, câteva clădiri având acelaşi ton arhitectural, găzduind, din câte am înţeles, expoziţii, serate muzicale şi…mol-uri.

Din vechiul cartier minier, am plecat pe o ruta prin…pădure, pe lângă un lac, pe unde m-am ambiţionat să merg, deoarece, sfătoasă receptioniera nu mi-a indicat acest traseu, după spusele ei, putând să mă rătăcesc; La ce alei am găsit şi la ce harta aveam…nu prea cred.

Pădure şi lac, în proximitatea oraşului:

Am coborât din nou în oraş, unde am remarcat…desenele de pe blocuri. În Blaj, după revoluţie, trenurile de marfă, care tranzitau micuţa gara, aveau vagoanele vopsite în acest fel. Erau din Polonia şi Cehia, iar micii artişti ai fostelor urbe comuniste, îşi exprimau concis ideile.

Artă urbană:

Katowice, este un oraş al drumurilor expres care intră şi ies din oraş, al drumurilor de legătură între autostrăzile care înconjoară oraşul. Acum 20 de ani şi ei aveau cam acelaşi număr de km de autostrada. Acum nu mai are rost să ne gândim. Fiecare intersecţie mare, fiecare răscruce este ferită de pietonul deranjant. El trece prin pasaje subterane sau supraterane.

Integrarea în circuitul turistic al fostelor sedii şi clădiri miniere:

Katowice a lăsat mineritul, dar începe să îl exploateze din nou, prin turism. Turistul vede locurile de altădată, clădirile administrative, spatile de locuit, puţurile în care coborau minierii, coboară şi el, urcă din nou la suprafaţă, merge la grădina zologică, într-un imens parc, după care la un spectacol sportiv, într-o sală, care are un acoperiş acoperit şi el cu…gazon. Totul bine stropit la o bere, în centrul vechi, trecând pe lângă o catedrală superbă, pe care vă las pe voi să o căutaţi şi să o vedeţi. Eu nu am mai avut timp, după două zile în care am umblat pe jos aproape 30 km, în care am descoperit un fost oraş comunist, în plină dezvoltare economica, foarte modern, într-o fosta republica comunistă, unde oamenii nu mai dărâmă nimic, din ceea ce a aparţinut odată, altor stăpâni. Ba din contra…intretin 🙂

Drumuri Bune, Drumuri de Poveste!

PS: Mi-a plăcut mult sala de sport:

Traseul spre Nikiszowiec 

Advertisements

13 thoughts on “Captiv în suburbiile din Katowice

  1. Un articol bine documentat, îmi place. Am senzaţia că nu trebuie să mai merg la faţa locului, Dan a trabus foarte bine starea de acolo. Blocurile cu 25 sunt formidabile, credeam ca partidele unice pot construi doar cu 10 etaje…

    Liked by 1 person

  2. În 2009 când am trecut pe acolo, majoritatea drumurilor erau în construcţie, iar un singur petec de autostradă avea Polonia, Katowice – Cracovia. Silezienii sunt la mare concurenţă cu cei din Malopolska, adică Polonia Mică, voievodat cu reşedinţa la Cracovia. La Cracovia s-a făcut efectiv istoria Poloniei şi cei din Katowice neavând niciun argument în acest sens, încearcă se să dea altceva, un complex de inferioritate, desigur. În fiecare vară, o etapă din Turul Poloniei la ciclism se încheie cu câteva tururi urbane în Katowice. E etapa pe care nu o ratez niciodată, fiindcă revăd locurile descoperite atunci. În zilele noastre, cel mai celebru obiectiv al oraşului e sala de sport numită OZN şi unde se ţin nişte concerte serioase de metal.

    Liked by 1 person

  3. @Fosile, un articol despre ceva detaliat din Katowice nu va mai fi. Scopul personal, acela de a vedea acel cartier a fost atins. Multumesc pentru interes amice (sper sa nu te superi pentru aceasta forma de adresare)…
    Legat de oras, acesta nu este un oras turistic, lucru pe care Lucian Spetcu, l-a precizat foarte bine. Cracovia este impozanta din acest punct de vedere. Progresul orasului este uimitor din punctul meu de vedere, asta raportat la ce am citit si la ce am aflat din zona, pentru ca inainte nu am mai fost. Mi-a placut mult Polonia, pe care am vazut-o de pe drumurile secundare, evitamd aproape complet autostrazile. Apropo de acestea, am mers la un moment dat pe un drum impecabil cu 130 limita de viteza, trei benzi pe sens, parapeti antifonici, refugii, parcari presemnalizate…nu era autostrada, era un drum expres. Superb!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s