Când Cofu nu e Corfu…

received_m_mid_1427624863976_28f9d8283569e61f34_2
Creasta Vârfului Bistricioru(1990 m), Masivul vulcanic Căliman, văzută din Poiana Cofu

Între Cofu și Corfu, nu doar litera “r” vine să facă diferența. Sunt două destinații turistice, dintre care una e arhicunoscută, iar de cealaltă nu a auzit nimeni sau prea puțină lume. Despre Corfu, insulă aflată încă în proprietatea Greciei, în Marea Ionică, cred că a auzit toată lumea. Impresionează prin plaje, soare și multă apă, un grad de accesibilitate ridicat, singura piedică în fața “leneșului urban”, fiind chiar încărcătura financiară a propriului buzunar…. În schimb, Cofu este o poiană, o cascadă și o vale în Masivul vulcanic Călimani. Poiana este situată altitudinal, undeva în jurul valorii de 1500m, făcând parte din marele platou vulcanic al acestor munți. Ocupă o suprafață destul de întinsă, iar principala particularitate pe care o are este faptul că oferă o excelentă panoramă spre creasta Bistriciorului, al doilea centru important de erupție vulcanică al acestor munți, situat în partea vestică, deasupra lacului Colibița, având altitudinea de 1990 m. Poiana Cofu, martie 2015:

Valea Pârâului Cofu, lungă de aproximativ 13 km, situată sub platoul vulcanic, la o altitudine cuprinsă între 600-1000m, constituie una din căile de acces către poiană și pe mine m-a impresionat prin faptul că este o vale adâncă, foarte îngustă, unde tot timpul miroase a sulf, iar zăpada o întâlnim până târziu în primăvară. Deosebit de spectaculoasă, cu stânci vulcanice care ies din pădure, avântate spre cer și utilaje ale oamenilor care taie pădurea fără milă. Valea Pârâului Cofu, în martie 2015:

Între platoul vulcanic, unde se află Poiana Cofu și valea cu același nume, există un prag altitudinal destul de accentuat. Pe această diferență, se dezvoltă Cascada Cofu sau Pișoiul, una dintre cele mai frumoase cascade din Călimani. Eu îi voi spune de acum încolo Despletita, deoarece cele două suvoie principale de apă care o alcătuiesc, se despart imediat ce ies din pământ, exact ca și pletele unei fete frumoase 🙂 Cascada Cofu, martie 2015:

Spre aceste obiective am plecat de două ori. Prima data total nepregătiți, la început de drumuri montane, alături de trei fete cucuiete…și cam atât, viscolul oprindu-ne dintr-un drum, mult prea lung pentru noi. În 2014, am vrut să facem un circuit de aproximativ 24 km, pe jos, la începutul unei primăveri capricioase. Habar nu știam că o să avem această distanță de parcurs.Fără condiție fizică, fără prea mult echipament, în special fără mănuși și unii fără pantaloni de Doamne Ajută pe ei. Ne-am oprit undeva foarte aproape de poiană sau cel puțin așa am crezut noi la acel moment. Mai aveam foarte mult de mers însă, lucru pe care l-am aflat anul acesta, când am mai făcut încă odată circuitul. De data aceasta cu succes. Viscolul ne-a pus piedici mari și într-un fel, mai bine că nu am ajuns atunci, pentru că, cu siguranță am fi suferit mult. Spre Poiana Cofu, martie 2014:

A fost frumos, cu toate că am înghețat cu toții. Ne-am adăpostit într-o colibă, rămasă din timpurile calde ale verii, folosită de culegătorii de fructe de pădure. Am făcut un foc, am mâncat ceva în timp ce afară viscolea, după care  fericiți, ne-am întors la mașina plină de zăpada. Când intrasem de dimineață pe valea Bistrei, soarele promitea mult. După 1 oră de mers, toate promisiunile lui au fost uitate. Când mă gândesc că nici mănuși nu aveam, îmi vine să plâng….Din această experiență am învățat, așa cum e și normal, că fără geacă de iarnă la mine și mănuși, eu pe munte nu mai urc. Chiar dacă nu am ajuns până la capăt, am putut observa încă de pe atunci, sălbăticia zonei. O grămadă de pădure, care încă nu e pusă la pământ de drujbele românilor angajați de firme austriece, o grămadă de copaci, printre care vara, cu siguranță e plin de ferigi și putregaiuri și care sper să rămână așa, mult timp de acum încolo. La acel moment, chiar dacă pe hărțile salvamontului, traseele erau trecute ca fiind practicabile, eu am găsit prea puține marcaje.

În această iarnă, cu o altă idee despre ce înseamnă drumeția pe munte și o altă pregătire fizică, am ajuns fără probleme în poiana noastră. Pe o vale plină de zăpadă, urcându-ne la obârșia unei cascade, arzând de nerabdare și de foame într-o presupusă poiană Cofu, unde setea după nicotina, aducătoare de calm, a fost pe primul loc, provocând mici isterii la finalul unei ierni, în care noi, am avut zăpada din plin.

După ce totul a trecut, zâmbetele și voia bună, ne-au întreținut aventura, prin marele necunoscut al Călimanului. Rămânem totuși o echipă și ca în orice echipă, bucătăria internă nu trebuie divulgată. În alcătuirea: Marius, Codruța, Helen, Raluca, Mirela și eu, drumul nostru către poiana suspinelor și a zâmbetelor a fost presărat cu de toate, așa că, dacă cumva în viitor, veți căuta pe google, termenul Cofu, să știți că după vreo trei rezultate “slabe”, faimosul motor de căutare o să sară direct la Corfu. Un lucru trebuie să știți, însă: Cu siguranță Cofu nu e Corfu, chiar dacă doar literă “r” lipsește… 🙂 Drumuri Bune, Drumuri de Poveste! Există două trasee care duc spre această poiană, ambele având ca și punct de plecare localitatea Bistra Mureșului, jud Mureș. În această localitate, părăsim șoseaua care străbate Defileul Mureșului și intrăm pe Valea Bistrei, la început printre case, pe un drum asfaltat și câteva mori de apă, apoi pe drum forestier, până la obârșia ei, printre păduri de fag și brad, încă în picioare. Valea Bistrei, lungă de aproximativ 10km, se formează prin unirea a trei pâraie: Cofu, care vine din stânga, Pârâul de Mijloc, cu o poziție centrală și Pârâul Stega, care vine din partea dreaptă, din poiana cu același nume, unde cât de curând vom merge. Din acest punct de întâlnire al celor trei pâraie, marcat printr-o tăbliță indicatoare, în poiană se poate ajunge în două feluri. Urmărind valea Cofu, adică în stânga sau mergând înainte pe Pârâul de Mijloc, până la intersecția cu alt pârâu și alt drum forestier, mai precis Pârâul Cald. De aici, pe marcajul Cruce albastră se ajunge în Poiana Cofii(Cofu), bifând înainte o altă poiană de culme și anume Poiana Bistrei. Deci…Bistra Mureșului-Valea Bistrei-Gura Văii Cofului-Cascada Cofu-Poiana Cofu-bulină albastră-3 ore sau…Bistra Mureșului-Pârâul de Mijloc-Pârâul Cald-Poiana Bistrei-Poiana Cofu-3 ore Ineditul este dat, de apariția pe o hartă veche, ediție ‘€™66, a unor căi ferate înguste, care însoțeau văile ce coborau din Călimani și se vărsau în Mureș. Exemple: Valea Bistrei, Valea Cofului, Valea Rastoliței, Valea Ilvei, Valea Puturosu, etc. Începând cu 1970, s-a renunțat la aceste căi ferate înguste, folosite pentru exploatarea lemnului, trecându-se la construcția drumurilor forestiere actuale 

Advertisements

18 thoughts on “Când Cofu nu e Corfu…

  1. Foarte fain Danut. Multumesc pentru descrierea Fabuloasa si de sufletul bun de calator. Drumuri de poveste in continuare. Spre vara sper sa primesti in trupa si un novice, pe mine ;))

    Like

      1. Am fost in Grecia si au venit si greci in Romania si au stat la mine. Cand am fost acolo le-am spus ca tara lor este “tara soarelui”…Cand au venit ei aici au spus ca la noi este “tara padurilor”. Au fost profund impresionati de padurile si muntii nostri.

        Liked by 1 person

      2. In articol nu am pus pozele cu zonele defrisate care urca spre poiana. Cred ca grecii, isi schimbau parerea. E jaf la drumul mare in Romania, legat de brazi si de padure in general

        Like

      3. In Grecia nu este voie sa se taie nici un copac…La noi jaful este la drumul mare…uar coruptia este institutionalizata.
        “Linistea” romanilor este…olimpiana(?!)

        Like

      4. Este mai curand nevoie sa scapam de sabotorii de la putere. Clasa politica “in corpore” trebuie inlaturata…Cu iesit in strada, greva fiscala…ma rog, trebuie gasita o cale. Altfel nu avem nici o sansa, nici ca tara, nici ca popor.

        Like

    1. Mă bucur…poți să mergi de asemenea şi iarna, când eu zic că, traseul este mult mai frumos. Marcajul este ok, putând să faci astfel întreg circuitul. Dacă îți continui drumul, poți trece culmea munților şi poți coborî pe la Lacul Colibița. Succes şi mă bucur că ai citit articolul

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s