Poveștile Trascăului

11156191_10155499370190177_446702650703795346_n

Valea Ighielului se desfășura calmă și monotonă în jurul meu. Prin parbrizul ușii din spate a Loganului, valea rula în fața mea ca un film într-un cinema vechi. Bolovani mari, trunchiuri de copaci aflați în descompunere, prăbușiți într-o albie care spumega de apă din belșug, umbroasă și fericită totodată, mă purta spre mașina lăsată, jos. Suntem în zona, în care muntele își termină dominația, iar piemontul (Trascăului) format în materiale cărate odinioară de ape, din zona montană, au format un cadru propice, dezvoltării așezărilor umane. De câteva minute, un om amabil, m-a luat în mașina lui. După ce voi lua Duster-ul din Ighiel, mă voi întoarce după camarazii mei, rămași undeva după lacul cu același nume, cu rucsacii în spate, visând și ei frumos pe o vale care a provocat tremur în vorbă și grăbiri inutile, undeva sus, deasupra Ciumernei…

Tăietor de lemne, omul își spune păsul..”domnule, noi aveam niște TAF-uri fantastice…motor de Brașov puternic, cutie de viteză bună…dacă se strică, îl repar aici în pădure…mă rog Domnului să nu îmi dea injineru’ Perkinsu ăla nou, american…motor sensibil, cutie rea, dacă se strică, domnule, chiar dacă știu să-l repar, trebe’ să vină, să-l ia pe platformă…e în garanție, auzi domne’ reprezentanță..aici în pădure!….auzi să se strice în garanție…garanție la un TAF!!!…computer!!!…pfuuu !!!… Astea vechi de Reghin, au 30 de ani și s-au stricat de 2 ori…îi schimb motorul pe loc, lângă un copac, în pădure. Suntem proști domne’, proști de bubuim, că plecăm dincolo, că ne lăsăm copiii să plece în alte țări, că am lăsat să ne strice capitaliștii industria…eu puteam să fug de multe ori…”…si nu a făcut-o…

11249160_10155499396235177_4878988868543245104_n

Mă uit pe geam în timp ce omul își continuă povestea. Sparge sâmburi impasibil și aruncă cojile pe jos, în mașina lui românească, cu miros fin, de parfum franțuzesc. Îmi place la nebunie acest lucru. Cojile zboară. Două poposesc nederanjate pe schimbător. Mănânc și eu câteva semințe și cojile le las tot în mașina lui. Pe geam, cabanele meltenilor care stau cu burțile la soare, încep să apară. Stau toți cu burțile în sus, într-un ultim asalt ce va urma asupra grătarelor. Valea se termină, eu îi strâng mâna omului, mă sui în Duster și plec cale întoarsă către Mirela, Marius, Codruța, Alin, Monica și Helen. În urmă cu câteva zile, începuse totul…


Tura am programat-o relativ iute. Atât de iute, încât și o doamnă profesoară, m-a surprins la un curs, că în loc să mă uit pe niște schițe, eu mă uitam pe trascaucorp.ro. Am ales Zlatna ca punct de plecare, pe un traseu care urca la refugiul Saruni, apoi Vârful Dâmbau, urmând ca lumea calcaroasă a muntelui să se termine la Iezerul Ighiel, după ce în prealabil, Platoul Ciumerna, era traversat dinspre Valea Feneșului. Erau acele culmi, pe care le vedeam, întotdeauna în dreapta, când mergeam, copil find, spre meleagurile mamei mele, în zona Abrudului.

…pe Valea Ampoiului, acolo unde oamenilor, la un moment dat nu le-au mai păsat de natură.Acolo sus, deasupra furnalului din Zlatna, am ajuns cărându-ne “ghiozdanele” și umplându-ne “adidași” de noroi, vorba incredibilei Monica. Săruni și Ciumerna, Hăldaha și Fenesașa, fantastice nume, într-o lume în care toți pășeau pentru prima data. Doar eu am mai fost, pe același traseu de multe ori; îl știam perfect, fiecare petic imens de fag, pironit într-o mare de leurdă, fiecare potecă, fiecare poiană dar, totuși, niciodată îndeajuns, Google Earth-ul pe care stau seară de seară, visând la cărări fără lumina, nefiind totuși real….

În marea zăpăceală care ne-a cuprins, Alin i-a făcut o coafură de poveste lui Helen, din lalelele locului, dovedind calități artistice fermecătoare; biserica râdea în soare, iar Dumnezeul locului se amuza teribil€. Eram în Zlatna.

Sunt strigat dintr-o data în centrul unui oraș străin, totuși. E Adrian Puiuleț, unul din oamenii TrascăuCorp. Fermecătoare apariție. Luăm niște informații, cheile refugiului Săruni, care între timp a devenit liber, ne strângem mâinile, bărbătește și “multă baftă!”, se aude hotărât, într-un soare care ne iubea în acel moment.

Sub Săruni, soarele ne-a abandonat, nori negri învăluind zona. De-o sălbătăcie frumoasă, în care fagul nu e căutat de tăietorii de lemne, platoul Dâmbăului, la ceas de seară, e plin de piatră, totuși. Planific o incursiune pe vârf, printre râmături de mistreți lacomi, veșnic căutători de ceva, în pământul reavăn. Cheile Feneșului sunt în dreapta. Mâine le vom vedea. De sus, inima Apusenilor ni se dezvăluie; undeva, capturat în ceață, mândrul vârf Vulcan, urmat mai jos, de urma unei balene imaginare, Vârful Brădișor. Sunt locuri de unde sângele meu își trage seva “Apuseană”, cealaltă parte revenind Târnavei.

Monica mai face două sărituri, Alin câteva poze, Helen visează, iar pe Mirela o pisc de ciudă. Marius are un gater imaginar la refugiu, la care lucrează; într-o altă viață, sigur nu facea ce face acum. Dar câți facem ce ne dorim? Strașnic om. Salut Vulcanul din Pasul Buceș și mă îndrept spre un somn betonat de vise, nu înainte de-a ne pironii ochii într-un foc, acolo sus, undeva deasupra furnalului din Zlatna.

Se supune la vot, după ce în prealabil, am exersat orientarea cu busola. Toți vrem să continuăm aventura, în afară de Alin, care din precauție, vrea altceva. Se trece peste, fără prea multe cuvinte. Monica e de acord; nu are ce face până la urmă…are totuși o singură observație: să nu plecăm cumva fără ea, atâta timp câte ea e la WC… M-a amuzat teribil, simpatica noastră camaradă…

Ceața apărută peste noapte, are sprijin de nădejde, o ploaie sâcâită, care mie îmi place, cum învăluie locul. Numai să vedem marcajele, e ultimul meu gând, înainte de-a trage glugile pe cap, husele și pelerinele peste rucsaci și peste noi. Cuțitul și toporul la brâu, iar lumea poate să se înșire de-acum încolo, liniștită la picioarele noastre. Pornim!

În loc de lume, la picioare se înșiră o mare de leurdă. Arată straniu, ceea ce traversăm. Ceață, ploaie, pădure, cărare și leurdă. Cu pelerinele în cap, ca niște stafii, apărem unul câte unul.. În poiana de deasupra Fenesașei, primul scurt circuit. Marcajul se ascunde de noi, ploaia cade cu putere, iar ceața e stăpână. Ne înroșim în obraji, urlăm unii la alții, mușcăm buzele reci, cu dinții calzi…stația țârâie, iar Codruța găsește marcajul. Coborâm prin noroiul proaspăt, în Valea Feneșului, unde ne strângem palmele, acompaniați de fumul plăcut al țigării, confecționate de Marius cu multă migală. Grupul reușise!

Aleg total neinsiprat, un presupus loc de campare, speriat de Piciorul Măgurei care se vede la orizont și pe care trebuie să îl urcăm. Lumea nu e de acord cu mirosul de bălegar și plecăm mai departe. Pierdem din nou marcajul, iar eu mă uit îngrijorat, la cum arată pantalonii albi ai Monicăi. Frumoasă culoare au căpătat…acum să mă întâlnesc cu cei care îmi tot amintesc de o coborâre prin jnepenii unei zile frumoase de vară, cu un soare superb, unde Marius era în pantaloni scurți și se distra teribil….

Începem să urcăm prin pădure. Găsisem marcajul, iar cine nu are pe munte stație walkie-talkie cel puțin, să își cumpere!. Mă arunc în fața grupului, iar cu rucsacul enorm în spate, Viștea Făgărașului e fix pix. Camarazii în spate. Nimeni nu vorbește; urcușul e teribil.Ne înșiram ca niște partizani, într-un război imaginar. Sus în Măgură, ceața se zvârcolește printre vârfurile copacilor, iar noi schimbăm hainele ude de transpirație cu altele noi, uscate, atent depozitate în pungi, semn că totuși, cursurile au și ele însemnătatea lor. Trebuie să te duci doar la ele, să îți faci timp pentru ele….

Pantalonii Monicăi:

Campăm undeva între două păduri, pe piciorul măgurei; bem o butelie de vin fericiți și acompaniați de strigătele animalelor din pădure, ne-am culcat. Era ora opt seara, iar undeva în pădure, ceva urla ca din gură de șarpe….

Focul ardea de ceva vreme. Toată noaptea m-am gândit dacă am adăpostit câteva lemnușe de brad, pe care le-am luat după mine, de la refugiu. Mâncăm, bem cafea, nu ne mai prea interesează nimic. Afară e soare, iar tonusul e bun. Coborâm abrupt pe piciorul Măgurei, în șaua Hăldahei. Un pârâu meandrează superb într-o iarbă verde, unde mi-am dat jos totul de pe mine și am făcut o baie strașnică, așa în văzul lumii, așa cum m-a lăsat Dumnezeu…trăiri magice la poalele unui platou, unde piatra e stăpână, iar caii și măgarii oamenilor de jos, au în sfârsit libertatea lor. Timp de o vară, doar…Au pierdut-o cândva, când oamenii au înțeles că trebuie să îi pună la muncă, domesticindu-i. Ciumerna !...cândva în minunata Dobroge’, m-am simțit elf, la Argamum, pe Capul Doloșman. Strașnice nume!. Aici, numele e mai dur, mai rigid, iar eu nu știu încă, cărei lumi aparțin…

La Lacul Ighiel, chiar dacă mai avem 11 km, le spun oamenilor, că traseul nostru s-a sfârșit; acolo pe malul lacului. Mâncăm o supă la “primus”, ne băgăm picioarele în apă, nu înainte ca Monica să sară în apă, de neastâmpărată ce e, Marius să își mai rotească o țigară, iar noi toți, să ne îndreptăm spre o vale, unde urma să mă întâlnesc cu un nene fermecător.  Mânca strașnic semințe omul, arunca cojile peste tot…  a ieșit chiar si cu TAF-ul din România de două ori, putând să fugă prin pădurile sârbilor, spre o lume “civilizată”…nu a făcut-o însă, fiind convins totuși, că și aici, în România va găsi acele drumuri…bune și de poveste

Dedicată tuturor celor, care iubesc România…

Mulţumesc Alin pentru poze; eşti cu adevărat fotograful grupului!

Notă: Traseul Zlatna – Vf. Dâmbăƒu – Platoul Ciumerna-Lacul Iezerul Ighiel

Localizare: Masivul Trascău, Apuseni

Distanța: 22 km

Diferență de nivel: 900 m

Timp necesar: 11 ore

Dificultate: mediu

Marcaj: cruce albastră; stare bună

Surse de apă: Refugiul Săruni, văile care străbat regiunea, Şaua Hăldaha. Pe platourile calcaroase, la înăltime, sursele de apă lipsesc

Din punctul meu de vedere, acest traseu, poate fi împărțit în trei zile, din care 1 noapte să se stea la Refugiul Săruni (cort sau refugiu) și a doua, undeva lângă Platoul Ciumerna, la cort.

Obiective: Vârful Dâmbău-cel mai înalt vârf din Masivul Trăscău, 1369 m, loc de belvedere

Refugiul Săruni-excelent administrat de cei de la trascaucorp

Cheile Feneșului și Platoul Dâmbău-zonă calcaroasă

Pădurea Fenesașa-impresionează prin sălbăticia locurilor, în care fagul este foarte bine dezvoltat

Vârful Poiana Măgurii-după acest vârf, se poate campa

Valea Meteșului-locul unde cursul de apă meandrează superb

Platoul Ciumerna-platou calcaros, în care relieful pe astfel de formațiuni este foarte bine dezvoltat (lapiezuri, doline, peșteri, etc)

Lacul Iezerul Ighiel-cel mai reprezentativ lac de baraj natural, pe calcare din România-se poate campa, în afara zilelor declarate “zi liberă națională”, când “chiolhanismul “e în floare, iar “meltenii” sunt peste tot, dând muzica la maxim.

Valea Ighiel-se remarcă prin sălbăticia ei, pe anumite sectoare.

Ce m-a impresionat pe mine?

  • O zonă extraordinar de sălbatică, în care dacă brad nu există, fagul, văd că nu prea are căutare, o destinație mult mai interesantă decât clasicele, “uzate” din punctul meu de vedere, Făgăraș, Retezat, Bucegi, etc.
    Valea Ampoiului, începe să promită foarte mult, din punct de vedere turistic
  • Relieful calcaros, unde aș vrea ca fiecare Facultate de Geografie să își desfășoare aplicațile.
  • Orășelul Zlatna, care încet, încet, renaște sau cel puțin așa am văzut eu lucrurile, din punctul de vedere al protecției mediului
  • O superbă clădire, care va fi refăcută, urmând să devină Casa de Cultură. Amănunte aici
  • Cel mai important lucru din punct de vedere turistic, activitatea desfășurată de cei de la Trascaucorp, care au reușit să amenajeze un loc de popas, extraordinar prin cea ce oferă, în imediata vecinătate a vârfului Dâmbău. Este vorba de Refugiul Săruni. Respectul nostru Adrian Puiuleț și colegilor tăi
Advertisements

4 thoughts on “Poveștile Trascăului

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s