Destinațiile lunii mai-Vârful Lepsezi și Peștera de la Piscul Negru

Episoadele dedicate lunii mai, se încheie cu ascensiunea spre Vârful Lespezi și coborârea în subteranul peșterilor de la Piscul Negru. Ultima, o experiență inedită pentru mine, fiind pentru prima oară, când am intrat într-o peșteră neamenajată. Ambele obiective sunt situate în Masivul Făgăraș, accesul către ele făcându-se foarte ușor din punctul meu de vedere și anume, zona “resteurantelor” și pensiunilor de la Piscul Negru (Transfăgărășan).

Ascensiunea către acest vârf, a început imediat după Valea Lui Stan, iar cazarea am avut-o asigurată la stâna de sub acest vârf. Construcție solidă, practic o casă în toată regula, m-a impresionat prin mirosul de brânză din interior și pereții tapetați cu fel de fel de postere cu fete dezbrăcate. Printre ele, undeva sub grindă și un cuib plin de viață, unde de data aceasta păsărici adevărate, căscau ciocurile flămânde, spre…blitz-ul aparatului.

11660375_10153521930602994_2022830740_o (1)
Păsărici adevărate!

Privesc în jur și zâmbesc, aducându-mi aminte de revista porno, găsită de niște copii, cu care am fost într-o tură, în Călimani, la o stână. Era înfiptă, cât era ea de mare, cu un cuțit vechi, într-o grindă.Patimi desuete, într-o natură superbă, totuși. În jurul nostru, începe să plouă, iar cineva din grup, se ceartă cu el însuși, punând la punct probabil, ultimele inconveniente.

Dimineața vine destul de repede, după o noapte, în care întins pe un fel de poliță unde se ține cașul, am auzit diverse sforăituri. Noroc cu dopurile de urechi, primite de la Monica.

Imagini cu Vârful Lespezi, văzut de la baza urcușului final, de lângă stână :

Spre Lespezi, urcușul e agonizant pe alocuri. Dar merge fără probleme, acumulările făcute în iarnă, prinzând foarte bine. În dreapta căldările și circurile Făgărășilor se înșiră frumos, având încă petice de zăpadă.

M-ar tenta întorsul acasă peste Transfăgărășan, în interiorul arcului carpatic. dar este încă închis, fabulosul drum. De când se exagerează copios, nu mai îmi place să zic “Ardeal” sau “Transilvania”...

Pe vârf, pozăm în mire și mireasă, în nași și alaiuri de nuntă. Avem și-un câine lângă noi, iar ipostazele romanice cu Ciobăneștii de Berna prin Alpi, cărând proviziile armatei imperiale, sunt la ele acasă. Coborâm…e totuși locul, unde m-aș mai însura odată, tot cu Mirela…întâmplător, ca o săgeată, o povestioară scrisă de Sarmiza Cretzianu , în cartea sa  “De pe Valea Motrului”, îmi trece prin minte…doi tineri se căsătoresc pe culmile Cernei…

……

Pașii ne poartă în fața unui puț minier, dezafectat. Prin anii ’80, vorbele de duh ale oamenilor, spun, că doar masivii și compacții Făgărăși, rămăseseră pe hârtie,  fără resurse minerale. Le-a venit și lor rândul pentru sfredelire, astfel încât și aici încep prospecțiuni de mare amploare. Se sapă tuneluri, se amenajează linii de transport a sterilului, se întroduc în excavații instalații de ventilare și conducte. Interesul național o cere! În loc de minereu, de oricare ar fi el, se descoperă un complex speleal, alcătuit din 5 peșteri, de diferite dimensiuni, formate în principal în calcare cristalizate, vechi…

 Înaintea intrării în puțul care duce la peșterile de la Piscul Negru
Înaintea intrării în puțul care duce la peșterile de la Piscul Negru

Intrăm, cu casca pe cap și cam atât, deoarece nici cizme de cauciuc, nici neopren nu aveam. Doar cască și frontală, totuși. Tunelul e lung și e plin de întuneric. Diverse zgomote rup tăcerea. Nu avem voie să atingem nimic, deoarece oricând, se poate surpa orice. Fosta cale ferată e acoperită de apă, până aproape de genunchi. Înaintăm, iar la un moment dat, lumina din spate nu se mai vede. Apa e al naibii de rece! Degetele se chircesc, iar tălpile ard, dureros de tare. Nu vorbim, doar ploscurile din jur, auzindu-se. Monica începe în întuneric să se vaite că nu își mai simte picioarele. Nimeni nu îi răspunde, Continuă să se vaite! Nici un răspuns! Încetează… Ajungem la o bifurcație, unde părăsim galeria prin care curgea apă, peste calea ferată. Suntem pe uscat, iar în jur, la lumina frontalei, distingem, diverse utilaje miniere. Vagonete, traverse, tubulaturi, conducte, stau acolo ruginite. Ar fi un mic paradis țigănesc, flămând și avid după altfel de locuri. Toată lumea tace…doar pârâul care curge, se aude. Continuăm pe un tunel, cu pereții nefinisați, scobiti în roca mamă. Din nou prin apă, din nou dureri și arsuri în tălpi. Ajungem la altă bifurcație, iar Daniel, se pare că bâjbâie puțin traseul. E normal, la ce întuneric e în jur. Se duce singur, târâș, pe burtă, pe sub un lapiez de calcar. Suntem în prima peșteră, iar eu, în momentul în care, am văzut că se întoarce, și zice că nu e sigur, dacă pe aici sau pe dincolo, m-am încălzit instant la picioare. Apa vâjâie undeva puternic, încât trebuie să urlăm. Îmi închipui, ce s-ar întâmpla dacă ar veni o furtună la suprafață…nu mă mai gândesc, dar întreb…frică, amestecată cu plăcerea dată de adrenalină.

Găsim calea. Începem să urcăm cu apa curgându-ne în cap, praguri de înălțimi diferite. Într-o îngustare, mă lipesc tandru cu burta de stâncă și cu picioarele împing lespedea din spatele meu. Apa .îmi intră pe la gât, pe sirea spinării în jos. Nu simt nimic, nu schițez nici un gest. Vuietul e din ce în ce mai mare. O enormitate de apă curge….

Poze Daniel Sîmgeorzan:

La lumina frontalei, escaladez un bolovan, timp în care, mă și lovesc cu capul protejat de cască, de un colț de stâncă; mulțumesc Dumnezeului, că am cască…era a 5-6 oară…și pornesc mai departe. Ajungem și la sursa vuietului…o coloană de apa imensă, cade din tavan, iar noi nu ne mai putem înțelege. Ne cocoțăm pe o piatră, unde încercăm să facem niște poze, grăbiți. Aparatul nu reacționează, iar Simona înjură printre dinți. Devenim precipitați cu acel vuiet în spate. Lumina blitz-ului sparge întunericul, brusc! Avem o poză…

Ieșim grăbiți, pe unde am intrat, prin apă și lovindu-ne cu căștile de colțurile din jur. Coborâm pe săritori, cu fundul târâit prin apă. Înaintăm grăbiți prin tunel, trecem de vagonete, de conducte, până ce din întuneric luminița de la capătul lui, apare. În acel moment, tălpile încep să îmi ardă din nou, DUREROS!

10426232_627147230754422_5407543976245286691_n 11224472_627146920754453_6545265929495155701_n

Relaxarea se instala, iar vuietul nu îl mai auzeam. Tunelul se transformă în ceva cald, primitor. Tălpile aveau în schimb zeci de cuțite înfipte, Gura tunelului e frumoasă și caldă. Că o gură de fată!. E cald și plăcut acolo între două lumi, cea de dincolo și cea de afară. Facem o poză, fericiți, bucurându-ne de lumina zilei. Râdem, chicotim în buza tunelului…când deodată, o bârnă, mare și grea, se desprinde, cazându-i în capul protejat de cască, a lui Luțu, iar de acolo, pe spatele Monicăi. Fără să atingem nimic! .Întinzând o mână, prin tunelul de la Piscul Negru, întunericul a vrut să facă ceva. Mâna a ieșit din vuietul apei, a străbătut galeriile, a trecut de bifurcație,de vagonete, de conducte, ne-a văzut că ne apropiem de ieșire și cu o ultima forțare, a făcut ceva!

Gata! Am ieșit!

nu a fost de ajuns, însă! După cununia de pe Vârful Lespezi, era culmea să mori sub pământ, la intrarea într-un tunel părăsit, în aceiași zi!

Drumuri Bune, Drumuri de Poveste!

 Vârful Lespezi-Masivul Făgăraș

Este considerat a fi un vârf dublu, împreună cu Vârful Călțun(2510m). Sub creasta comună, în circul glaciar cu același nume, se găsește localizat Lacul Călțun (2135 m)

Lacul Călțun și creasta comună dintre Vârful Lespezi și Vârful Călțun  (Foto: Feri Bartok)

Altitudine: 2522m

Acces: marcaj punct roșu, care pornește din dreptul unui fost canton silvic, din spatele Complexului Tursitic Piscul Negru

Stare marcaj: satisfăcător;

Durată: 7-8 ore (dus-întors)

Dificultate: nu este dificil vara, dar avem de-a face cu o diferență mare de nivel. 1300m, în 10 km

Peșterile de la Piscul Negru

Caracteristici generale: sunt în număr de 5 și au fost descoperite odată cu prospecțiunile miniere, declanșate aici, la începutul anilor ’80. “Blocul în care sunt dezvoltate peșterile este compus din dolomite, calcare cristaline și roci impermeabile atribuite ca varstă proterozoicului(vechi)”. Sursa: aici

Localizare: În spatele Compexului Turistic Piscul Negru, pe versantul drept al Văii Caprei-Transfăgărășan

Advertisements

12 thoughts on “Destinațiile lunii mai-Vârful Lepsezi și Peștera de la Piscul Negru

  1. Traitul in plina aventura, in plin mister, in mijlocul VIETII, acolo unde Natura nu este violentata, reprezinta experiente unice pe care le invidiez…la modul cel mai pozitiv. Si totusi am o intrebare. De unde luati TIMP pentru aceste aventuri?!

    Like

      1. Pentru noi e cel mai frumos lucru care ni se poate intampla. Daca si cand ploua, bate vantul, ninge e frumos, mult mai bine decat sa stai acasa, in “freamatul” orasului…iti dai seama…

        Liked by 1 person

      2. Daca nici eu nu-mi mai dau seama, nu-si da nimeni…Am parasit Bucurestiul acum mai bine de 20 de ani pentru un sat mic subcarpatic . Aici am construit o casa din lemn la margine de sat, de lume si de padure.

        Like

  2. Urcând din Iacobeni către vârful Fărăoane din Suhard pe un traseu nemarcat, pe o porţiune chiar prin albia seacă a unui pârău, am descoperit o gură de mină. Era bine camuflată de vegetaţie şi doborâtură. Nu am intrat decât câţiva metri, pentru că nivelul apei trecea de genunchi.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s