Statuia celor 13 generali

Ansamblul Reconcilierii Româno-Maghiare
Ansamblul Reconcilierii Româno-Maghiare

Iulie 2015-Orașul fierbe, iar la radio, știrile meteo, anunță scurt: Arad, 39˚. Cu toată căldura din jur, mă îndrept cumva nepăsător spre zona Parcului Reconcilierii Româno-Maghiare. Străzile sunt pustii la orele amiezii, ocazie cu care, am timp să privesc, nederanjat de nimeni, “celebrul” grup statuar, denumit “Statuia Libertății”. Între timp, îmi fac timp și pentru câteva priviri cercetătoare, aruncate spre casele vechi din jur, de pe pereții cărora, tencuiala nu mai prididește să cadă.
Continue reading

Tabăra de remarcare

2015-07-11 09.01.17

Dacă ar fi fost să aleg eu un slogan care să caracterizeze acțiunea de remarcare a potecilor din zona localității Întregalde(09-12 iulie), fără îndoială cea mai la îndemână și care s-ar fi potrivit cel mai bine ar fi fost: “Nu sta degeaba, că degeaba stai”. Aparține celor de la Albamont și am găsit-o pe mașina lor, la intrarea în tabăra celor care participau la  (re)marcarea potecilor de munte din zona Trascăului.

Continue reading

Domeniul de la Miclăuşeni

20150611_164724   Sfârșit de noiembrie însorit și rece pe un drum care unește Piatra-Neamț-ul de Iași. Un autobus care face legătura între cele două orașe ale Moldovei, se târâie lent și plictisit. E sfârșit de toamnă, iar copacii din jur,  nu mai au frunze. Călătorii tăcuți, privesc prin geamuri, câmpurile care în urmă cu câteva luni erau verzi.  Capul unei doamne pasagere  se mișcă haotic. Moțăie. O denivelare a drumului amplifică mișcarea capului, iar brusc, femeia se trezește.Buimacă, se uită în dreapta mirată, prin geam, apoi în stânga curioasă, vrând parcă să întrebe ceva. Nu are pe cine. În stânga nu stă nimeni. Își ia inima în dinți, și bătându-l ușor pe umăr pe pasagerul din față, așteaptă emoționată ca acesta să se întoarcă. Norocul îi surâde, iar un domn amabil o intreabă: Va pot ajuta cu ceva? Știți, mă scuzati, poate o să credeți altceva, dar în timp ce moţăiam, am avut impresia că văd un castel, acum de câteva minute, printre vârfurile copacilor. Locuiesc de ceva vreme în Piatra-Neamț, la Iași mă duc destul de des, dar nu știu să fie în zonă vreun castel. Nu știu, dar parcă era real și frumos…poate totuşi am visat”, concluzionă tristă într-un final, lăsând capul in jos, ruşinată. Uitându-se îngăduitor  și zâmbind ștrengărește , domnul dichisit, între două vârste, îi răspunde: Da, aveți dreptate, numai că nu aţi visattocmai ce am trecut pe lângă Castelul de la Miclăuşeni
Continue reading

Casa de oaspeți din Suceava

Umblam “în gol”, conducând, de ceva vreme pe o stradă îngustă, mărginită de pomi, mari și sănătoși, în Suceava. Casele oamenilor scăpătați după revoluție sau prinși în jugul băncilor, apar una câte una cocoțate pe dealurile de la periferia Sucevei. GPS-ul nu mai știe nimic, la el figurând doar câteva numere, într-o hartă datată 2013. Acum, sunt zeci de numere în plus, tot atâtea case dispuse nu numai linear ci și lateral.€

Cazarea mult dorită

Sătul să tot umblu aiurea, mă opresc la primul restaurant, care îmi iese în cale, pentru a cere informații despre cazarea mea. “Bună ziua…Caut Casa de oaspeți din Suceva, situată pe strada Brădetului Nr 1?…Este aici, lângă, sus pe deal”, vine răspunsul unei doamne, care se uită curios, la pantalonii și ghetele mele de munte, la tricoul meu puțin transpirat în piept și care, într-un final trage o concluzie simplă: “Ați venit cu marfă, deci aprovizionarea€…vedeti că prin spate se intră” Răspund repede, precipitat: “Nu! Nu sunt cu marfă,€ voi sta acolo.” Doamna, mă mai cântărește odată din ochi și îmi spune scurt, neîncrezătoare, mișcându-și capul stânga-dreapta “Haideți cu mine, lângă geam, Casa lui Ceaușescu,  se vede de aici

Continue reading