Domeniul de la Miclăuşeni

20150611_164724   Sfârșit de noiembrie însorit și rece pe un drum care unește Piatra-Neamț-ul de Iași. Un autobus care face legătura între cele două orașe ale Moldovei, se târâie lent și plictisit. E sfârșit de toamnă, iar copacii din jur,  nu mai au frunze. Călătorii tăcuți, privesc prin geamuri, câmpurile care în urmă cu câteva luni erau verzi.  Capul unei doamne pasagere  se mișcă haotic. Moțăie. O denivelare a drumului amplifică mișcarea capului, iar brusc, femeia se trezește.Buimacă, se uită în dreapta mirată, prin geam, apoi în stânga curioasă, vrând parcă să întrebe ceva. Nu are pe cine. În stânga nu stă nimeni. Își ia inima în dinți, și bătându-l ușor pe umăr pe pasagerul din față, așteaptă emoționată ca acesta să se întoarcă. Norocul îi surâde, iar un domn amabil o intreabă: Va pot ajuta cu ceva? Știți, mă scuzati, poate o să credeți altceva, dar în timp ce moţăiam, am avut impresia că văd un castel, acum de câteva minute, printre vârfurile copacilor. Locuiesc de ceva vreme în Piatra-Neamț, la Iași mă duc destul de des, dar nu știu să fie în zonă vreun castel. Nu știu, dar parcă era real și frumos…poate totuşi am visat”, concluzionă tristă într-un final, lăsând capul in jos, ruşinată. Uitându-se îngăduitor  și zâmbind ștrengărește , domnul dichisit, între două vârste, îi răspunde: Da, aveți dreptate, numai că nu aţi visattocmai ce am trecut pe lângă Castelul de la Miclăuşeni

Vremurile se schimbă, toamna însorită şi rece se transformă într-o vară toridă, iar eu, buimac de lene, străbat  aceiaşi şosea naţională, care leagă Piatra-Neamţ-ul, de Iaşi. Vin din sens invers însă, de la Iaşi, iar căldura verii, mă cuprinde încet, încet, toropindu-mă.  Când era mai mai, să aţipesc,telefonul ţârâie, iar de la capătul celălalt, vocea molcomă, fără nici o inflexiune, a lui Leo, imi spune să nu ratez şi de data aceasta Miclăuşeni-ul: Dar mai Leo, ce e acolo? O să vezi, se aude vocea amicului, de la celălalt capăt… Am  grijă să nu ratez din nou indicatorul, ca acum două săptămâni și părăsesc șoseaua națională. Înaintez pe un drum de piatră, prin mijlocul unei păduri de stejar, verzi și foarte dese. Trec peste un podeț, păzit  strategic cândva de un soldat imaginar, într-un foișor care chiar există, după care mă opresc surprins în fața unui castel apusean, în toată regula.

Descopăr astfel în inima Moldovei, Domeniul de Miclăuşeni, care pe lângă  castelul, construit în stil neogotic,  mai cuprinde și un parc dendrologic, un lac, dar și o mânăstire, fiecare cu particularitățile sale. Impresionat de grandoarea și frumusețea construcției, îmi scot rapid aparatul de fotografiat. Trag câteva cadre, după care privesc tăcut, în tihnă, castelul.

Firul anilor se derulează înapoi, câteva secole. Suntem pe vremea lui Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, iar țara trece printr-o perioadă lungă de pace. Abilitățile politice ale domnitorului dau roade, iar zona este un tampon eficient, între două mari puteri creștine, regatele Poloniei și Ungariei pe de-o parte și unul păgân, mai precis Imperiul Otoman, pe de altă parte.Totul merge bine, firile politice sunt optimiste, iar vremea favorurilor a venit. Vornicul Miclăuș, al doilea în Sfatul Țării Moldovei, primește în dar, un teritoriu întins, situat în apropierea Siretului, împreună cu tot ce ține de acesta, inclusiv oamenii. Numele moșiei, se transformă, oarecum firesc, în Miclăuşeni, după moartea vornicului. Eram pe la 1400, iar despre castel încă nu se știa nimic. Ba mai mult, gurile rele ale omenirii prezentului, atribuie ca urmași ai țiganilor care trudeau pe moșia vornicului, actualele familii din sat, care poartă numele de Rudar,Bucătaru, Curelaru, etc. Tot atâtea îndeletniciri ale vremurilor trecute. Pe această moșie, mult mai târziu, familia Sturdza, prin membrii săi, George A. Sturdza și soția sa Maria, construiește acest castel, pe locul vechiului conac de la Miclăuşeni  Totul se întâmpla, între anii 1880-1904.

Mă opresc brusc din fotografiat. O voce necunoscută lângă mine, hilară cumva, mă întreabă de unde sunt. Văd în fața mea, un bărbat între două vârste, bine îmbrăcat, care mă privește curios. Am vrut să îi răspund că sunt din Blaj, dar brusc, mă răzgândesc și îi spun că sunt …din Târgu-Mureș. “Din Târgu-Mureș?! Am fost acolo pe jos! Dacă vreți, mergem împreună și acuma pe jos. Frumos oraș!” Râde isteric și forțat cumva, îndepărtându-se  de mine Sărmanul om, probabil nu ar fi  știut nimic, de Blajul meu. Era mult prea departe pentru el și pentru mințile lui. Totul are însă legătură cu castelul, cel puțin la nivel simbolic.

DSC_0947
Prințesa Olga Mavrocordat(1884-1971), descendentă a domnitorilor fanarioți, devenită Sturdza în urma căsătoriei cu prințul Mihail Sturdza, nepotul domnului Moldovei Mihail Sturdza (1834-1849). A fost o sculptoriță română

Regimurile se schimbă, iar comuniștii pun stăpânire peste tot. Inclusiv peste castel. Devine depozit militar, iar mai târziu Centru de Plasament pentru copiii cu handicap pshic sever. Involuntar, mă gândesc la omul căruia îi plăcea să meargă pe jos.  Poate era unul dintre acești copii, rămăși în grija bisericii. Îmi alung gândul din cap și încep să străbat aleea împădurită, Arată bine, iar arborii sunt vechi. Nu au apucat să fie arși de ruși, în cel de-al doilea război mondial. S-au încălzit, “bieții de ei”, cu cărțile rare, pe care biblioteca Sturdza le avea aici (60.000 volume). S-a pierdut astfel o avere inestimabilă. La această colecție de cărți, multe dintre ele, ediții princeps, în perioada anilor 1944-1945, au mai dispărut furate sau distruse, colecții de arme, bijuterii sau piese arheologice. Legenda locurilor, spune că multă vreme, în acea perioadă, la Târgu Frumos și Roman, carnea se învelea în alimentări, în paginile cărților din biblioteca Sturdza… În flăcările din 1965 au pierit și ultimele mobile originale ale castelului.Peste ani, recent, regretatul regizor Sergiu Nicolaescu, filmează aici, câteva scene din filmul “Orient Expres”. Încă nerestaurat la acea vreme de Mitropolia Moldovei ,în a cărei proprietate este în prezent, castelul a fost cadrul perfect.

Plec de la Miclauseni, nu înainte de a vizita și Biserica “Sf. Voievozi“,. O apariție inedită, ținând cont că este o biserică ortodoxă, cu  interior baroc. Absolut nici o pictură nu ornează pereții pe interior.

Cumpăr un magnet de frigider. Fotografiez și caleașca rămasă după filmările de la “Orient Expres”. Mă mai întâlnesc odată cu bărbatul zurliu, căruia îi țin isonul. Îmi cere să îi cumpăr un suc, vreau să îi cumpăr dar dispare brusc. Rămân cu sucul în mână, neștiind ce să fac cu el.  Las sticla  acolo, la restaurant, poate, poate, o să se întoarcă himera. Pornesc spre Piatra-Neamţ, străbătând aceleaşi alei împădurite, salutând soldatul imaginar din foișor, după care ies în “națională”.

La Piatra-Neamţ, mă întâlnesc cu Leo. Apare şi mătuşa lui. O salut, mă salută politicos, după care mă întreabă de unde vin…“De la Miclăuşeni. Am văzut un castel şi un domeniu…brici!. Nici nu am ştiut că există aşa ceva în Moldova…”  Mătușa lui Leo se uită lung la mine, nerăbdătoare, după care îmi spune, brusc, fără oprire : “Da! Să vedeţi ce am păţit eu.Mergeam odată la Iaşi, de la Piatra-Neamţ…aţipisem pe autobus şi parcă prin vis am văzut un castel…” 🙂  

Drumuri Bune, Drumuri de Poveste!  

Note de călătorie:
Domeniul Miclăuşeni este situat pe partea stângă a drumului european E583, direcția dinspre Iași spre Bacău, la o distanță de 18 km de Târgu-Frumos și 21 km de Roman 

Ce mi-a plăcut:

  • Spaţiul în care este amplasat castelul, un imens parc dendrologic amenajat de Alecu Sturdza Miclăuşanu, având o suprafaţă de 42 ha, pe care se dezvoltă stejari seculari, având vârste cuprinse între 200-300 ani
  • Heraldica castelului, cu simboluri multiple, având la bază idei mitologice sau elemente rezultate în urma căsătoriilor care au avut loc între membrii familiei Sturdza şi membrii altor familii “celebre”, cum ar fi, familia Ghica, Balş sau Cantacuzino
  • Biserica domeniului, construcţie aflată pe Lista Monumentelor Istorice ale Jud Iaşi
  • Cimitirul familiei Sturdza, unde sunt înmormântaţi diferiţi membrii, dar şi Ecaterina, soţia lui Şeban Cantacuzino, ultima descendentă a ramurii miclăuşene a familiei Sturdza. Ea donează în 1947, intreaga moşie Sfintei Episcopii a Romanului
  • Faptul că, Mitropolia Moldovei împreună cu Ministerul Cuturii și Cultelor, se ocupă de întreţinerea domeniului, facilitând totodată şi accesul turiştilor, chiar dacă la castel cel puțin, mai este mult de lucru

Ce nu mi-a plăcut:

  • Mai este mult de lucru, turnurile de la intrarea pe domeniu, suferind mult din acest punct de vedere
  • Din punct de vedere turistic, întreg domeniul este puţin promovat
Advertisements

8 thoughts on “Domeniul de la Miclăuşeni

  1. Scria in pliantul pe care il aveam atunci ( in urma cu trei ani) ca la Miclauseni este spital.Asa ca, ne-am rezervat doar bucuria de a vedea la Ruginoasa , umbra si urmele lui Cuza si nu ne-a parut rau.

    Liked by 1 person

    1. Ce se vede acuma, e rezultatul unei restaurări şi refaceri pe bani luați de la Banca Mondială. Mai au de lucru mult, pe partea de interioare, unde totul a dispărut sau a fost vandalizat. Ce m-a deranjat pe mine, e că se poate intra în el, doar la sfârşitul săptămânii. Multă lume, îl folosesc ca şi cadru perfect, în fotografiile de nuntă. Ruginoasa cum e ?

      Like

      1. Cind am fost noi, inca nu era redat publicului dupa
        restaurare.Am fost numai prin gradina si ne-au deschis biserica.
        E foarte frumos domeniul, iar cei pe care i-am gasit din partea muzeului, extrem de amabili.
        Pentru o mica pauza la un drum lung, este o oaza de liniste, de frumos si simti istoria jur-imprejurul tau.

        Liked by 2 people

      2. Castelul de la Ruginoasa e ctitoria tot a familiei Sturdza, ramura care nu a rămas la Miclăuşeni. Vărul stăpânului de la Miclăuşeni…pierdut către bancă, după care l-a cumpărat Cuza.

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s