Statuia celor 13 generali

Ansamblul Reconcilierii Româno-Maghiare
Ansamblul Reconcilierii Româno-Maghiare

Iulie 2015-Orașul fierbe, iar la radio, știrile meteo, anunță scurt: Arad, 39˚. Cu toată căldura din jur, mă îndrept cumva nepăsător spre zona Parcului Reconcilierii Româno-Maghiare. Străzile sunt pustii la orele amiezii, ocazie cu care, am timp să privesc, nederanjat de nimeni, “celebrul” grup statuar, denumit “Statuia Libertății”. Între timp, îmi fac timp și pentru câteva priviri cercetătoare, aruncate spre casele vechi din jur, de pe pereții cărora, tencuiala nu mai prididește să cadă.

Ajung în zona parcului, și observ cu această ocazie, că o să am de-a face cu două grupuri statuare. Unul maghiar, în partea dreaptă și unul românesc, așezat cumva ca o replică la precedentul, ambele poziționate față în față, în partea stângă. Într-o parte îi am pe cei 13 generali imperiali, de fapt doar capetele lor, lipite pe un soclu, deasupra tronând, Zeița Libertății. Partea românească, este reprezentată de revoluționarii români, de la 1848, în frunte cu Avram Iancu.
Monumentul închinat revoluţionarilor români de la 1848:

Intru în parcul gol, la acea oră și încep să fac câteva poze. Imediat, dintr-o baracă de plastic, un nene tuciuriu, cu burtă, iese și începe să mă urmărească. Sub statuia “gheneralilor”, doi copii cu câte o înghețată în mână și o minge între ei, șed pe trepţii ansamblului, la umbra zeității. În jurul lor, e plin de coroane și jerbe, având tricolorul maghiar.

Nenea mă urmărește de la distanță, în timp ce eu fac poze revoluționarilor români. Termin și mă îndrept spre ceilalți. Observ însă, că nu mai constitui subiect de atenție pentru poteră. Aceasta este ocupată cu prezența tinerilor care se feresc de soarele arzător, adăpostinsu-se la umbra statuii. -Gata! Copii, plecați de aici. Nu aveți voie să şedeți pe scări. Aceştia se ridică instant, căutând cumva ajutor, cu privirea îndreptată spre mine. Între timp, unul dintre ei ,bombăne ceva de genul, cum că nu au făcut nimic rău. Intervin și eu, în timp ce gardianul cu burtă mare, începe să se agite: – Domnule, dar nu au făcut nimic rău. -Nu contează, m-am săturat de ei. Mi-au spus clar, să nu mai las pe nimeni să se atingă de “generali”. Sub statuia românilor, nu au decât să stea. Plec ,zâmbind amar în sinea mea.  Afară e din ce în ce mai cald, iar în parcul reconcilierii din Arad, nu mai am chef să stau. Filmul acesta, l-am văzut de multe ori, în ultimii ani. Drumuri Bune, Drumuri de Poveste! Notă: Istoria este simplă. În 1890, la Arad, are loc dezvelirea  unui monument închinat memoriei celor 13 generali habsburgi, care au “servit” intereselor  revoluționare maghiare.În timpul evenimentelor de la 1848, 13 ofițeri ai armatei imperiale habsburgice, trădează interesele imperiului, alăturându-se armatelor revoluționare maghiare, conduse de Lajos Kossuth. În urma bătăliei de la Şiria, jud Arad (în prezent) în urma căreia, resturile  armatei revoluționare maghiare sunt înfrânte, cu sprijinul armatelor țariste, cei 13 sunt luați prizonieri de ruși, iar ulterior sunt predați austriecilor. Urmarea e firească, respectând ordinea și legile forțelor armate, pe timp de război: condamnarea la moarte. Din cei 13, doar 5 sunt maghiari, restul aparținând altor etnii din cadrul imperiului, la acea vreme. În memoria colectivă maghiară, cei 13, reprezintă simbolul luptei pentru eliberare națională a maghiarilor. Numai că această luptă a vecinilor noștri, s-a cam bătut cap în cap cu lupta revoluționarilor români, transilvăneni, conduși de Avram Iancu. O serie de măsuri și prevederi ale cauzei maghiare, printre care lipsa unor drepturi pentru minoritățile naționale, de pe teritoriul viitorul stat maghiar, dar și dorința expresă de alipire a Transilvaniei, la Ungaria, au dus la situarea celor 13, în tabăra opusă. Urmarea e, din nou firească, iar în 1925, guvernul condus de I.C.  Brătianu, dispune demolarea monumentului. Că nu s-a demolat până la urmă şi a fost doar mutat în curtea unei instituții unde a stat până în 2004, când un alt prim-ministru, de data aceasta, Adrian Năstase, a dispus reinstalarea lui, este o altă poveste. Ca o măsură, oarecum  compensatoare, de prost gust, guvernul român finanțează construcția unui monument ce îi reprezintă pe revoluționarii transilvăneni, conduși de Avram Iancu, pe care îl amplasează în fața celuilalt.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s