Munţii Ţibleș-Operaţiunea Cibele

DSC_0832

August 2015, Baia Mare-clinchetul unui clopoțel vesel, îi dă de veste persoanei care răspunde de bunul mers al unui anticariat, situat în plin centru istoric al urbei de pe Valea Săsarului, că am intrat. În jurul meu, o grămadă de cărți, atât în românește, cât și în maghiară. În ochi îmi sare însă, prima pagină a unui ziar de limbă maghiară, unde numele Horty, este scris cu majuscule și îngroșat consistent. Prima tentație, e să îl răsfoiesc. Renunț repede, deoarece nu cunosc limba, celui ce a a purtat un nume, plin de apelative pompoase, de sorginte imperială : Horthy Miklós Vitéz de Baia Mare (Nagybánya), cavaler de Szeged si Otranto. Stingheră, o carte mică, în românește, rătăcită printre ziarele vremurilor, îmi atrage atenția. O iau, o răsfoiesc, Munții Ţibleș îmi apar în față, iar clopotul mare de pe Vârful Ţibleș, începe să îmi ocupe gândurile. O cumpăr și părăsesc anticariatul, însoțit la ieșire, de același clinchet stingher, de clopoțel. Totul e clar. Urma să plec către Ţibleș. Clopotul de pe vârf, sigur trebuie să sune mai tare, decât clopoțelul de la intrarea într-un anticariat, unde l-am găsit pe Horty. Avea numele îngroșat pe prima pagină a unui ziar.

Septembrie 2015, undeva între Vârful Viștea și Vârful Moldoveanu, Masivul Făgăraș. Operațiunea Ogoranu, e în plină desfășurare. În jurul meu o grămadă de lume. Urechile mele se lungesc. Aud că se vorbește de Ţibleș. Mă îndrept către grup și îi întreb:

-Domne, da…clopotul ăla… chiar sună tare?

-Tare sună omule! Odată pe ceață, am tras clopotul. Oamenii, care veneau pe creastă prin ceață, mi-au spus că tare făină era senzația să te ghidezi, pentru a ajunge pe vârf, după dangăt de clopot

Bun! Îi strâng mâna lăpușanului și îmi văd în continuare de ale mele.

Imagini surprinse din zona înaltă a  Munților Ţibleș:

03.10.2015-Hai mai Dusterică…taman acum, ți-ai găsit să îmi faci una ca asta. Nu ți-ai da seama, măcar odată și tu, cănd cineva frânează în fața ta, brusc. Dacă nu aș fi eu să calc frâna, ai face praf fundurile, la tot ce mișcă în fața ta, Numai că de data aceasta, am călcat-o eu prea târziu. Dusterică, din vina mea, mai bifează o victimă, căreia aproape că îi face fundul praf. Mă înțeleg rapid cu celălalt participant la trafic și pornim din nou la drum. Operațiunea Cibele, începe destul de pesimist, dar ne calmăm repede la Reghin, cu câteva bucăți de carne și vinete pe grătar. Să trăiască Nea Mișu!

De la Reghin, până la Beclean, nimic deosebit care să merite consemnat. Poate doar tufișul din care eu am ieșit învingător, în lupta pe care mațele mele, au dus-o cu mustul, merele, perele, grătarele și alte chestii, pe care același Nea Mișu, ni le-a vârât sub nas. În concluzie mațele mele au pierdut bătălia.

La Uriu, după Beclean, părăsim Culoarul Someșului Mare. Cu toată viteza înainte spre Groşii Ţibleşului, spre tanti Viorica. La Spermezeu, intrăm la “Gagiu”, să bem un suc și niște beri. O atmosferă făină în bodega de la țară, de nu aș mai fi plecat. Se bea la greu bere ieftină și se mâncă bine. Clăcașii osteniți, meritau din plin mâncarea și băutura, patronului .Mâncăm fără să vrem neaparat, plăcinte cu brânză, amestecată cu cozi de ceapă verde…
-Cât costă plăcintele
-Nimic, noi nu vindem plăcinte…


Înșiram ca pe niște mărgele, dealuri încă verzi, animale și oameni. Rând pe rând, localități ca Spermezeu, Borleasa, Târlișua, rămân în urmă. Din punct de vedere geografic, suntem în Dealurile Someșului Mare, urmând să trecem un interfluviu, care desparte această unitate de Depresiunea Lăpușului . Asfaltul se termină brusc, iar ceea ce rămâne din DJ 171, este doar… pietriș și pământ. Îi dăm la deal, Dusterică văd că nu mai comentează şi în toane bune, toarce plictisit. După 10 km ajungem în vârful Dealului Spânului(728 m), de unde vedem pentru prima dată Ţibleşul. Din față apare, urcând voinicește, o “chitară”. Ajunge în dreptul nostru, iar șoferul ridică bărbătește în sus degetul mare. Îi răspund similar. Se pare că “ascuțitoarele” nu au ce căuta pe aici.
Drumul continuă, asfaltul care lipsește, făcându-l fabulos de frumos.

Imagini de pe DJ171


În Suciu de Sus, intrăm la propriu în țigănie, iar asfaltul începe brusc într-un sens girator
În Groșii Ţibleșului, jud Maramureş, suntem așteptați de “ghiboli”, după care, țuica sub nas, este binevenită la tanti Viorica și nenenea Karoly, acasă. Minunaţi oameni. Şed, într-una dintre cele mai curate case, în care eu am fost. Meritul este doar al lor.
Beau trei pahare, l-aș bea și pe al patrulea, dar îmi este rușine.. Stingerea e devreme, ceasul o să sune la 6…

04.10.2015-Ora 6:00 dimineaţa, ne prinde cu cârnaţi prăjiţi sub nas. O pupăm pe tanti Viorica, mâncăm şi plecăm spre vârfurile Ţibleşului.Exact în ordinea de mai sus. La refugiul Arcer, îl întâlnesc pe “poet”. În locul numit Grădina Zmeilor,concluzia e clară…Puşkin, poetul, era oţârucă negru, Alecsandri dedicându-i o poezie, plină de ironii, Petofi, poetul, era maghiar, doar după limba în care îşi scria operele, valoroase de altfel, iar Ovidiu, poet şi el, a făcut pe şmecherul prin Tomis-ul de odinioară, actualul Constanţa…

Poetul…

“Măi poetule, eu am venit să trag clopotul…Cum care?! Ăla de sus! Trebuie să fie mare, altfel nu mai urc!. Nu de alta, dar unu Horty, are un clopot la Baia-Mare. Ai auzit de el, nu? Îmi sună ăla în cap, de câte ori trec pragul anticariatului. Amu’, poetule, tu crezi că e normal ca unu ca Horty să aibe un clopot?!  Apoi, un ziar în care literele să fie îngroșate?! Vezi! Nu ești de acord nici tu. Dar ce să facem poetule…mai sunt dinaștia ca noi, care trebuie să lupte cu simbolurile. Unii ne zic nebuni. Mă’ poetule, mă… dacă Ioan Chirilă mai trăia, ne-ar fi zis, Frumoșii Nebuni ai Marilor Orașe! Tu îţi dai seama?! Numai că, vezi tu poetule, tu stai aici în creierul munților, iar mie nu îmi place glodul din orașe. Apoi, de Ioan Chirilă nu cred că mai știe nimeni. Singurul lucru cert, e că suntem nebuni amândoi…bun poetule!, …bine că ne-am înţeles…acum, eu o să mă duc, să urc muntele ăsta, ca să trag clopotul. Tu rămâi aici! În curând o să vin și eu”


La coborâre, pe Vârful Ouşoru, o “Puţuchi Chitara” stă cocoţată pe vârf. Şi şoferul, ca şi nenea Karoly, ca şi poetul, ca şi doi temerari de pe vârf, îmi spun că…vulcan, vulcan, dar Ţibleşul nu a bubuit…
-Şi ce are?! A curs lavă din el, multă, fără bubuieli, lin…
Tot degeaba…
Amu fraţilor, când vă curg mucii cu tonele, tot lin, din nas, până în gură sau când strănutaţi de proiectaţi ditamai flecmocul în capul unuia din faţă, nu tot răcit se cheamă?!

Adunăm două plase de gunoaie, pe care le coborâm de pe munte, mă întâlnesc aproape nas în nas cu un cerb în călduri, după care plecăm.

Drumuri Bune, Drumuri de Poveste!

Note de călătorie:

Traseu: Staţia de epurare-Refugiul Arcer-Vf.Arcer-Vf.Ţibleş-Creasta Gorganilor-Vf.Ouşoru-Poteca Sondorilor-Staţia de Epurare

Marcaj: punct albastru

Durata: 7 ore

Apă: langă Refugiul Arcer şi pe Valea Bradului. Concluzie: spre traseu şi chiar la începutul lui

Acces: Groşii Ţibleşului (Jud. Maramureş), Valea Bradului (aproximativ 15-20 km)

Advertisements

4 thoughts on “Munţii Ţibleș-Operaţiunea Cibele

    1. Multumesc de apreciere. Este cel mai comun traseu, iar un ghid excelent gasesti in cartulia pe care eu am cumparat-o din Baia Mare. Cand treci prin Baia-Mare, nu ezita.
      …sau eu o sa mai trec si ti-o pot lua si expedia cu ramburs 🙂
      Toate cele bune

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s