Operaţiunea Est: Gânduri din Transnistria

 

 

2015-08-02 15.26.48
Bulevardul “25 octombrie” din Tiraspol

Prin geamul vagonului, privesc vastele întinderi care se derulează în fața mea. Luci se luptă cu o rudă de salam, Suciu își face un selfie, iar Mirela doarme pe umărul meu. Mai avem cam 1 oră până la Chișinău

-Lucian, dacă acum ai scrie un articol despre Transnistria, cum ai începe, ca lumea să înțeleagă ce e Transnistria?

-Cam așa, vine răspunsul prompt, timp în care eu deschid tacticos fișierul “Note” al smartphone-ului pentru a nota câte ceva. E cald, iar transpirația îmi curge pe ecran. Rețin următoarele, nu înainte de a remarca doi copii într-o gară, desculți, care loveau o minge de peretele clădirii. Le fac o poză rapid, după care mă concentrez la dictarea omului:

Republica Moldovenească Nistreană (RMN) este locul unde în anul 1924, Stalin scotea din laboratorul URSS-ului, un nou om: Omul Nistrean . Acest om, este o transformare în timp a românului băştinaş, la care s-au adăugat tot în timp, implanturi din toată Uniunea Sovietică.
În prezent, denumită impropriu Transnistria (Tighina şi încă două comune, Gâsca şi Chiţcani se dezvoltă pe malul drept al Nistrului), regiunea separatistă din Republica Moldova, cuprinde un areal situat pe malul stâng al Nistrului. Cele mai importante centre urbane sunt Tiraspol, capitala şi Tighina (Bender). Tighina este punctul strategic al regiunii separatiste şi al întregii regiuni, dintre Chişinău şi gura de vărsare a Nistrului în mare: nod feroviar, industria grea, alimentară şi cea de armament (neoficial).
În perioada interbelică, Tighina făcea parte din Regatul României, pe o graniţă fixată pe Nistru.
Creată pentru a ataca ideologic statul român interbelic, această republică sovietică socialistă

Dictarea se termină brusc. Nu mai știu de ce. Cred că am ajuns în Chișinău. Ruda de salam nu e gata. Lucian o oferă unei bătrâne sărmane. De aici, voi continua eu…creată pentru a ataca statul român interbelic, la nivel ideologic, această republică autonomă sovietică socialistă, cuprindea inițial, pe lângă raioanele transnistrene de astăzi, din stânga Nistrului, încă șapte raioane de pe teritoriul actualei Ucraine. Capitala era fixată la Balta. Promotor activ în teren, la aceea vreme, Grigore Kotovschi, devenit din bandit, violator și criminal, conducător militar și activist politic de seamă, în Basarabia, odată cu venirea la putere a bolșevicilor în Rusia. În semn de “prețuire”, autoritățile moldovenești, mai păstrează încă o statuie impunătoare, în Chișinău, în fața Hotelului Cosmos.

Autoritățile sovietice, dezvoltă aici, limba moldovenească, o transcriere vocală a limbii române, cu caractere chirilice însă și tot aici, se pun bazele, la nivel ideologic, a etnogenezei poporului moldovean. Odată cu apariția, Republicii Sovietice Socialiste Moldova, în 1940, RASSM este desfințată, cele șapte raioane estice, inclusiv capitala Balta, intrând în componența Republicii Sovietice Socialiste Ucraina, iar partea vestică, actuala Transnistria, intră în componența noii republici sovietice create, cu capitala la Chisinău. Nu întâmplător, se păstrează o împărțire similară Ucrainei, cu un est industrializat și un vest, aproape în totalitate agrar.

Manifest întâlnit pe fiecare masă din Restaurantul "La Plăcinte", din Chișinău. Statalitatea Republicii Moldova, este puternic susținută, iar idei ca: poporul moldovean, distinct de cel românesc sunt pretutindeni expuse aici
Manifest întâlnit pe fiecare masă din Restaurantul “La Plăcinte”, din Chișinău. Statalitatea Republicii Moldova, este puternic susținută, iar idei ca: poporul moldovean, distinct de cel românesc sunt pretutindeni expuse aici

 02.08.2015 Magazinul Sheriff din Tighina este luat cu asalt de 4 oameni, 3 băieți și-o fată. Până la trenul care ne va duce înapoi către Chișinău, mai avem mai puțin de 1 oră. Agentul de pază, ne urmărește cu atenție. De pe rafturi, își găsesc un loc confortabil în coșul nostru, iaurt-uri, batoane, franzeluțe, napolitane, prune, banane, ceva mezeluri, bere, țigări, apă și suc. Cu coșurile pline, ne îndreptăm triumfători spre casele de marcat. Reprezentanții capitalismului occidental, ai fascismului și al imperialismului american, toate trei la un loc, descind ca într-un western ieftin, într-un supermarket din Transnistria, regiunea separatistă de pe teritoriul Republicii Moldova, “gaura de cur a Europei”, de unde vor ieși cu coșurile pline. De nici o oră, Luci, afla de la niște pensionari care cu chiu cu vai, au avut curajul să deschidă gura în românește, într-un troleibus care făcea legătură între Tighina și Tiraspol, că nu multă lume își mai permite să intre în magazinele Sheriff, în conditile în care pensiile și salariile “aparatului bugetar transnistrian” sunt drastic diminuate. Piața devine astfel supermarket-ul de bază, într-o regiune în care, propaganda rusească, zice că omul de rând o duce bine.

 

Vânzătoarea mă întreabă ceva în rusește. Nu înțeleg nimic. Dau din cap dezaprobator.Într-un final, când cuvântul “pungă” îmi mângâie timpanele, înțeleg despre ce e vorba. Mă întorc și fără să îmi dau seama, iau o pungă din spatele meu. Privirea dezaprobatoare, a agentului de pază, îmi dă de înțeles, că tocmai ce am intrat în spațiul intim al celeilalte vânzătoare. Cu alte cuvinte, Dane, ai băgat mâna, între scaunul vânzătoarei și peretele locului unde stă și ai luat o pungă. Avea și vânzătoarea din fața ta, pungă. Te-ai grăbit, te-ai “remarcat” într-un magazin, băgând mâna, până aproape de locul unde vânzătoarele își țin banii încasați. Tocmai ești pe un teritoriu, care nu se supune nici unei convenții, nerecunoscut de nimeni, nici măcar de Rusia și în care ai intrat fără să te declari. Ești turist, dar poți fi interpretat ca “fașist”, venit să facă poze, tuturor obiectivelor mărețe din Transnistria. Sovietice încă, pentru că așa se și numesc în prezent. Dar, pentru asta am și venit, să fac o poză cu tancul din Tiraspol, să văd o altă lume, să văd cimitirul Dragalina, să aud românește, să văd una din cetățile lui Ştefan, pentru că nici una din alea mari nu mai sunt în România de astăzi. Nu am venit să fac propagandă, pentru că îmi este frică și pentru că Mirela, este singura fată din grup, soția mea, iar dacă ăștia ne bagă la răcoare pentru te miri ce, noi trei băieții, o să stăm la un loc, într-un subsol, dar ea, o să stea singură, fiind femeie. Ai noștri de pe la consulatele și ambasadele din Republica Moldova, cine știe când or să vină după noi.În același timp, pe o dungă galbenă, la vreun post de rahat din România, o să apără: patru români, închiși în Transnistria, bănuiți de spionaj, după ce au intrat în așa zisă țară, fără să se declare…Sună spectaculos, dar nu e de mine, iar tensiunile din Ucraina sunt în plină desfasurare…

Îmi cer scuze și aș vrea să știu și rusa…lumea mă înțelege și trecem cu brio pe lângă agentul de pază. Afară, Luci, tocmește rapid un nistrean cu barbă, pe post de taximetrist, într-un Peugeot de vreo 15 ani, care ne duce până la gară. Ne ia, cam 6 lei în bani românești. Omul ar vrea să ne ducă până pe peron, dar liniile de cale ferată, încă nu sunt adaptate pentru roțile mașinii. Un om politicos, căruia îi dăm mai multe ruble sheriffiene de cât ne-a cerut inițial. În ziua următoare, în autogara din Chișinău, încercam să schimb acești bani, nerecunoscuți de nimeni. Ca să ajungi la casele de schimb valutar, din zona autogării, trebuie să străbați niște spații înguste, tenebroase. Apoi, când într-un final, dând din coate prin mulțime am ajuns, o acră, căreia îi înțeleg naționalismul, îmi răspunde:

 Ruble transnistrene, cu figura generalului Suvurov pe ele
Ruble transnistrene, cu figura generalului Suvurov pe ele

-Ǎștia sunt bani? Aia e țară?

-Doamnă, că nu e țară, cu asta sunt de acord, dar că nu sunt bani, cu asta nu pot fi de acord. Apoi nici Moldova nu e țară, iar banii, tocmai ce i-am folosit ieri, destul de bine.

-Mergeți la șoferii care merg la Tighina! Ei se ocupă cu așa ceva.

După 5 minute, un individ dubios, pe post de șofer al unui microbus cu destinația Tighina, ne schimba niște bani, care în Chișinău sunt simple hârtii, cu alți bani care sunt recunoscuți. Leul Moldovenesc. Eu nu l-aș recunoaște nici pe asta. Doar leul…Raportul de schimb 1:1, iar cuvintele nu mai au nici un rost. Autogara asta din Chișinău, arată, cam cum arăta acum 10 ani autogara din Târnăveni, înainte de a fi demolată și de-a se construi un “Lidăl”. Acum, autogara din Târnăveni, e lângă gara CFR, adică autocarele opresc lângă clădirea gării, iar oamenii stau în ploaie. Autogara din Chișinău, la capitolul haos în și lângă ea, stă, cam ca și autogara din Suceava, de unde noi am plecat în Operațiunea Est. Din punctul ăsta de vedere, la Târgu Mureș, este o altă mâncare de pește și habar nu am cum au reușit să le îmbrobodească, ăștia de la noi așa de bine. Ce mi-a plăcut totuși, e puzderia de oameni, care vindeau o grămadă de fructe , sâmburi de nucă, gata decojiți în borcane drăguțe, sau mai simplu, depozitați în cornete de hârtie. O lume insolită, murdară și curată în același timp.

Să revenim…omul ăsta, taximetristul nistrean, ne strânge fiecăruia mâna, cu ambele lui mâini, după care ne zice ceva de bine în rusește. Zâmbește larg și mulțumit. Uite măi fraților, că mai sunt și oameni de treabă, pe lumea asta și regimul politic nu contează. Salutăm și noi și ne îndreptăm spre peron. Suntem fericiti, pentru că nu am ratat acest tren spre Chișinău. Altfel, trebuia sa căutam alte solutii, pentru că in Transnistria, intri, te declari, ai voie să stai 6 ore ca și turist, iar dacă dorești să te cazezi peste noapte, trebuie să declari și acest lucru, precizând adresa stabilimentului. Ori noi


Aici, în fața unui vagon de campanie, care servește drept casă de bilete, un mic grup de oameni, printre care și tineri, așteaptă personalul izbăvirii lor și a noastre, spre Chișinău. Plătim biletele, în timp ce,un nene milițian, cu un sombrero imens în cap și cămașă albă, discută cu toată lumea din jur. Par că îl cunosc toți. Noi nu am vrea să îl cunoaștem, chit că face el pe amabilul cu toată lumea. Ne camuflăm într-o lume inedită. În jur doar rusește. Dintr-o dată, o vorbă de undeva de lângă Luci, sparge monotonia și acum nu mai știu sigur în ce limbă a zis, dar știu că ne-a trimis să luăm bilete din vagonul improvizat. Suntem în gara secundară din Tighina. Gara principală, beneficiind de o clădire superbă, este scoasă din uz, la propriu. Fostul președinte al Republicii Moldova, comunistul Voronin, tovarășul de pahar al lui Băsescu, că să îl citez pe Lucian, este autorul manevrei, despre care puteți citi aici și care exclude astfel din ecuația transportului feroviar, nodul feroviar Tighina, al patrulea ca mărime din fostul spațiu al URSS-ului.

Clădirea gării, am văzut-o de sus, de pe o pasarelă și imediat am remarcat spațiile dintre liniile de cale ferată, bine îngrijite, fără urmă de buruiană, chiar dacă locul nu mai este tranzitat de trenuri de marfă sau călători. Arăta ciudat, ca o gară imensă, frumoasă, cu un păienjeniș de linii de cale ferată să fie închisă la propriu, din cauză că nici un tren nu mai circulă pe acolo.

Într-un final automotorul oprește în fața noastră. Ne urcăm în tren și calmul se instalează peste noi. E cald, extrem de cald, transpir abundent în vagonul cu scaune de lemn dar curios, căldura nu mă sâcâie. Sunt mulțumit că am văzut ceea ce mi-am propus și de ce să nu recunosc, că am scăpat fără probleme. Băieții mei, neagă acum, la lucru gata, frica sau hai să nu vorbim așa de grav, încordarea. Nădușala din tren, se amplifică. Tinerii care jos, pe peron vorbeau în rusește, acum o dau pe românește. Mâncăm, discutăm și mai și râdem. Vagonul e plin de oameni, care merg la Chișinău cu papornițele pline. E duminică după-masa, iar multi dintre ei o sa înceapă, mâine lucrul. Între timp, au dat o fugă pană la țară, de unde se întorc cu de-ale gurii. În prezent, Chișinăul, înseamnă Republica Modova, iar alt centru urban sau rural, nu mai contează.  .

O boare de vânt ne uscă transpirația de pe frunte. Trenul pleacă, iar noi suntem, în el. Nenea controloru’, vorbitoru de limbă rusă de astă dimineață, cel care nu a tăiat decât câteva bilete de la Chișinău la Tighina, acum taie de zor. În vară, CFM-ul, avea întârzieri mari la plata salariilor, dar brățara și ghiulul de la mâna stângă, nu denotă acest lucru. Ne recunoaște, dar nu ne zâmbește. Îi dăm biletele pe care le studiază atent. Este protagonistul unei faze memorabile pentru mine și pentru emotiile pe care le aveam, la acel moment. În același tren, dar invers spre Tighina, urma halta din Varnița. Ultima localitate, aflată sub administrația guvernului de la Chișinău. După care, urmează Transnistria. În micuța stație, se dau jos, aproape toți călătorii. De pe geam, îi urmărim cu atenție, iar cutiile cu boboci de rață, care ajung pe peron, gata să fie duse spre vreun târg local, explică multele neajunsuri. Se dă jos și controlorul, care după ce dă semnalul…nu mai urcă în tren. O ia, într-o direcție numai de el știută, sărind peste linii, după care se pierde printre clădiri. Mirare îndreptățită și speranța că totul va fi bine, într-un vagon, în care mai suntem doar noi. Trenul se pornește din nou. Până la Tighina, străbatem o zonă de foste fabrici, acum toate aflate în derivă și în voia sorții. Jos, nu vedem nici țipenie de om. Evit să fac prea multe poze, cu gândul să nu fiu văzut de cineva. Trenul oprește, iar Alex, care până atunci, a ținut o sticlă de apă în mână, o aruncă cu putere spre Luci:

– Bea-o tu!

Faptul că, intrăm fără să ne declarăm, într-un teritoriu separatist, nu îi convenea. La întoarcere, victorioși, în același tren care ne ducea spre Chișinău nimeni nu a mai recunoscut acest lucru. Ne amestecăm cu mulțimea, care mergea la un târg de vechituri. Sunt foarte des întalnite în această parte de lume. Vorbim încet, temători, dornici să trecem cât mai repede de un milițian, în cămașă albă. Brusc, un nene din grup, sparge tăcerea:

-Rumânschi?

Îmi vine să îi răspund, ca să fiu în concordanță cu locurile:

-Moldovânschi,… dar tac

În tot acest timp Luci, scoate din tolbă, povestea cu agricultura europeană, națională sau mondială afectată de secetă, în care prețul pâinii, începe să crească vertiginos. Cum mai e prin România și cum mai e pe aici, sunt întrebările care sparg tăcerea unui grup, care se îndreaptă spre talciocul cu vechituri de lângă gară. În dreptul oamenilor cu pături întinse pe jos, pe care sunt expuse tot felul de vechituri, ne despărțim de “omul cu întrebările” Traversăm aiurea străzile, ocolim Lăzile și Volgăle rusești, după care ne întoarcem pentru un ocol, în jurul fiecăreia și o poză. Suntem atenți la tot ce mișcă în jur. Din când în când câte-o mașină, străbate străzile goale. Mult prea goale, chiar și pentru o zi de duminică. Tăcuți, înaintăm. Spre cimitir, spre cetate, spre tancul din Tiraspol, spre podul păzit de armata a paișpea,  “eliberatoare” și spre ceva, de unde să ne luăm ceva mâncare.

și astea, toate într-o zi de vară toridă

Drumuri Bune, Drumuri de Poveste!

Mulțumesc Alex Suciu, pentru amabilitatea de a-mi pune la dispoziție câteva fotografii foarte elocvente! 🙂

Advertisements

10 thoughts on “Operaţiunea Est: Gânduri din Transnistria

    1. Dacă ar fi, ca mâine RM, să se unească cu România, scenariile cele mai favorabile, merg spre o granița pe Nistru, în care doar Tighina să intre în componența României. Transnistria, nu a fost niciodată parte componentă a României, cu toate că, neoficial, peste 200.000 de români găsim între Nistru şi Bug

      Liked by 1 person

      1. Cum Rusia se învecineaza…cu cine vrea, granițele ei sunt într-un continuu flux și reflux. Niciodată o țară mare nu-și va cunoaște lungul nasului. Ghinionul este să te afli în proximitatea ei.

        Like

      2. SUA nu-și protejază decât proprile interese. Protectoratul lor este cu dus/întors. Acum sunt aici, mâine dincolo, rezolvă războaiele pe teritorile altora, iau ce este de luat și te lasă să te descurci cu ce nu mai ai. Până nu se va trezi omenirea, jocurile le vor face americanii cu sateliții lor. Dezaxații lumii, cei care ne conduc, sunt puțini, dar au mijloace și tehnici de manipulare extrem de sofisticate. Toate crizele, migrațile, tot ce se petrece rău în lume, sunt PROVOCATE cu bună știință

        Like

      3. Din această cauză, insist pe ideea unei Români puternice, care sa fie capabilă să pună condiții. Stat pivot se numeşte acest tip de stat. Ne aliem cu cineva, din aştia tari, dar punem şi condiții, când e nevoie. Nu ştiu, dacă vom reuşi. Pe ruşi sau americani, nu te poți baza. Unii intră cu avionul în spațiul altei țări, dar nu recunosc. Ieri, ăştialalți, trimit marinari, puşcaşi marini, în ape iraniene. Sunt prinşi, iar administrația americană, declară ca a fost o greşală de navigare…

        Liked by 1 person

      4. Problema crucială a Romaniei este clasa politică trădătoare a interesului național. Până nu vom rezolva aceasta problemă…nu este nimic de făcut. Vom fi un pion de sacrificiu.

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s