Peştera Frumoasa

 

_DSC2974

 

Foto: Alex Măţăgău

Organizatori: Trascău Corp

Din boxele televizorului, ştirile ies cu repeziciune. Refugiații sirieni, aşezați pe podeaua gării Keletii din Budapesta, aşteaptă să urce în trenurile care îi vor duce spre vest. Nimeni nu bagă în seamă însă, prestația prezentatorului de la ştiri. Volumul urcă şi coboară. Telecomanda e captivă sub două trupuri. Din când în când, canalele defilează, dar situația se întoarce obsesiv, la refugiații sirieni. Când sonorul e jos, gemete, încep să se desluşească. Invariabil, o altă mişcare, face ca volumul să urce. Cei doi tineri, nu se sinchisesc, deloc de soarta bietei telecomenzi, dar mai ales, de soarta emigranților. Hainele încep să zboare, iar momentul în care o pereche de pantaloni, ajung pe podea, este şi momentul în care, soarta telecomenzii este clarificată. Canalul rămâne pe sirieni, iar sonorul atinge, nivelul mediu. Acțiunea continuă, iar erotismul este intens. Fata şopteşte ceva, iar băiatul încins, nu înțelege. Fata repetă, ridicând uşor tonalitatea, devenită mai gravă:

-Şti, e prima dată când o să o facem amândoi…te rog…iar continuarea zboară printr-o cameră mută.

Băiatul se ridică în mâini. În poziția unei flotări neexecutate încă, propagă pe perete în lumina difuză, o umbră slab conturată. Mirarea şi consternarea, i s-ar putea citi pe față. Într-o primă fază, are impresia că e o glumă proastă a fetei, care pe deasupra, îl scoate şi din ritm. După câteva secunde, îşi dă seama, că nu e aşa.

-Dar dragă, ceea ce s-a întâmplat acum câteva zile ce a fost! 

Ştirile se schimbă, iar odată cu ele, schimbăm şi noi decorul

Râsete şi ironi masculine la auzul povestirii:

-Măi amice, cred că eşti praf, dacă fata nu mai reține ce i-ai făcut. Sau, hai să fim mai tehnici: nu ai performat! Apropo, nu e acceptat cuvântul de lingvişti!

-Lasă măi chestia asta…omul nostru este foarte slab. Cum dracu, de fata asta, nu mai reține nimic, din ceea ce s-a întâmplat.

Şi tot aşa, cu mişto-uri înainte. Amicul nostru nu se supără. Participă şi el, la sâcâiala noastră, sporind deliciul scenetei, pline de amor. Vitara geme de echipament. Vrem să explorăm o peşteră. Peştera Frumoasa, ultima apărută pe răbojul unui 2015, nesperat de bogat, în obiective de acest gen. O peşteră din Trascău, care din păcate, nu “merită”, să îi divulg poziția. De fapt, ea nu are nici o vină. De vină sunt doar oamenii, care s-au perindat prin ea şi care au plecat acasă, cu tot felul de formațiuni, de prin peşteră. Aşa că, vom merge muțeşte pe văile îngălbenite ale Trascăului.

Rapid, valea se îngustează. Mascate de frunzele toamnei, îmbrăcate în galben, dealurile se pregătesc pentru iernat. Vitara sare şi se opinteşte la fieare ogaş. Un camarad din spate,  rosteşte de fiecare dată:

-Bat-o Domn Necurat!

...iar capetele noastre, involuntar, se mai lovesc de plafonul maşinii. Noroc cu căştile. Pe margine, câțiva copaci, stau doborâți, aşteptând “peridoc-ul”. Mai încolo, îl găsim şi pe acesta, parcat. Pe o vale atât de îngustă, cu un perete destul de abrupt, mă mir de curajul şoferului. Axante de la Trascău, îmi povestea odată, pe o coborâre de la Săruni, că ăştia şi cu ăia de pe taf-uri, sunt cei mai nebuni şoferi. Mai încolo dăm de o căruță. Am vrea, să nu ne mai întoarcem, pe acelaşi drum, să o tăiem peste dealurile îngălbenite. Pentru căruțaş, e simplu. Direcția e clară adică pe acolo, pe dincolo, pe lângă o pădure şi tot aşa. Drumul se pierde însă, în acelaşi galben intens. Afară e  frumos. Mult prea frumos. O toropeală tomnatică, pune stăpânire pe noi. Ne revenim repede, însă.  Ajungem, în locul, unde odată, am coborât cu corturile, după o traversare de masiv, fabuloasă. Acum, sunt din nou, în acelaşi loc. De data asta cu maşina. Cumva parcă, nu îmi vine să cred. Din nou, pârâul care meandrează superb, îmi atrage insistent privirea.

 

-Ar cam trebui să ajungem pe celălalt mal. Să o luăm pe aici…

Fără a mai aştepta să aud clar specificată direcția, aleg calea cea mai scurtă. Un versant abrupt, scurt, pe cate Puțuchi Chitara îl escaladează fără probleme. De pe bord, cade absolut tot, iar lichidul de parbriz, se varsă şi el, din rezervor. Un Bată-mă!  se aude din nou, iar noi oprim în scurt timp. De aici pe jos. Rucsacul mi-l las. O toropeală profundă mă cuprinde. Aleg să plec, cu lucrurile într-o plasă. La urma urmei, poți merge cu orice pe munte.

Lumea subterană o găsim neschimbată. Întunecată, rece şi spectaculoasă. Cineva, a băut cu o seară înainte. Răul de după, nu îi prieşte, dar într-un final, reuşeşte să treacă peste. Cercetăm peştera şi facem poze. Timpul trece repede. Glumim, râdem şi zâmbim. Vorbim porcos şi facem poze deocheate. În peşteră, totul sună altcumva….

Îmbrățișând frivolitățile, ca pe niște idealuri supreme, strângem și iubim coloanele de calcar, cu brațele murdare. Sărutăm baldachinele uriașe frământate de apă, ca pe niște sâni vechi, pe care de mult nu i-am mai văzut. Guru-rile cu apă, din care bem , lasciv și curat, zvârcolindu-ne limba în întuneric, sunt sărutul suprem. Frontalele se sting. Au soarta lumânărilor dintr-o catedrală mare, la sfârșitul slujbei

Peștera Frumoasa, se transformă încet, încet în profitoarea de la colțurile unei străzi rău famate, pe care toți o iau în brațe. Ne despărțim, muți de plăcere. Lumea întunericului, ne lasă. Pășim în lumina, unui soare real, care ne orbește

Se lasă seara. Galbenul, virează spre portocaliu. În locul unde, am auzit povestea “uitării” ne despărțim. Afară e întuneric. Plec către casă. La Radio România Actualităţi, preferatul meu,  ştirile din sport. O inedită națională feminină de rugby, se încropeşte în România. Cu fete mari, forțoase şi pline de curaj bărbătesc. Această naţională, va fi locul, unde gingăşia feminină şi senzualitatea, vor fi pe locul doi. Un scenariu, din care o astfel de fată face parte, îmi zboară prin cap. Un băiat, o telecomandă, nişte ştiri, sunt elementele unui décor artistic. Scena “uitării” se repetă

Zâmbind, aproape râzând singur în maşină, accelerez. Noaptea e senină, iar o lună plină cât o mămăligă, luminează Culoarul Mureşului.

Spre casă…

Drumuri Bune, Drumuri de Poveste!

Advertisements

14 thoughts on “Peştera Frumoasa

  1. Din pacate mult prea multe pesteri de la noi au fost vandalizate.Si nimeni n-a luat nici o masura.Decit, la un moment dat, poate ultimul moment, au mai fost inchise.
    Faina excursia si mai ales, fain ca va simtiti bine impreuna!

    Liked by 1 person

    1. Așa este…și aici, urmele indivizilor se văd peste tot. Eu mă așteptam, să fie și mai rău. Această peșteră trebuie închisă. E foarte frumoasă…

      Like

      1. Inca n-a fost inchisa?
        Rau.
        Parca special se face totul ca sa se distruga tot ce a mai ramas in picioare si arata bine.
        Ca “mondialii” vor sa lichideze populatia din aceasta parte a lumii e una, dar de ce se distruge natura cu frumusetile ei milenare?
        Asta nu pot si nu vreau sa inteleg.

        Liked by 1 person

      2. Dincolo de această tragedie, am ajuns și eu, cumva, încet, la o fază prin care ai trecut și tu. Ai scris într-un articol, despre asta. Nu mă mai satisfacea nimic legat de natură. Puteai să mă duci pe Everest, pe traseul alpin, de cățărat, cel mai spectaculos…nu aveam chef.
        Între timp, am redescoperit pădurea și văile adânci.
        Parcă îmi revin… 🙂

        Liked by 1 person

      3. Avem noroc, in zona asta a noastra, de diversificate forme de relief.Ar fi pacat sa nu ne bucuram de toate.
        Iar padurea e frumoasa oriunde ar fi.In plus te incarca cu energie pura.

        Liked by 1 person

      4. Da…trăiam așa un sentiment de “neexplorare”. Mă tot cățăram pe stânci, pe zăpadă, dar nu mă foloseam decât de forță. Eram concentrat să nu alunec, să nu cad…pierdeam esențialul călătoriei…nu mai aveam timpul necesar explorării

        Liked by 1 person

  2. Adevarul e ca drumetia nu se compara cu nimic.
    Mergi cit vrei, te uiti unde vrei- normal cu atentia distribuita pe dificultatea traseului- asculti.Daca vrei te opresti si numa stai sau te intinzi sau te infrupti cu ce ti-ai adus sau ce gasesti.
    Aa, ca se poate intimpla sa ai pe parcurs si o catarare mica, o traversare de ape, o alergare sau o joaca, astea fac deliciul drumetiei.Si daca esti cu cineva cu care te intelegi din taceri, din priviri si cu care poti sa rizi din orice, e un vis implinit.

    Liked by 1 person

      1. Si daca tinem cont ca tie iti place si sa te dai cu masina si mai ales, ca ai masina pentru diferite tipuri de teren, am spus tot.
        Ma mir ca mai ai timp sa stai pe acasa.
        Dati-i bataie acum, pina sinteti tineri si va doare-n cot de lume.Si daca apare bebe, mergeti cu totii.
        Acum stii si tu ca fiecare drum este unul de poveste .
        Deci, drumuri de poveste in continuare!

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s