Operațiunea Est: Cetatea Albă sau Belgorod Dnestrovsk

 

La orele amiezii, birtul “Planeta” din Belgorod Dnestrovsk sau Cetatea Albă, Ucraina,  pare desprins dintr-o altă lume. Trei angajați, o fată și doi băieți, stau într-o încăpere destul de prost luminată, în care mirosul fumului de țigără impregnant în tapetul roșu, scorojit, își face simțită prezența, de cum ai intrat. Domnișoara e frumoasă și stă în spatele barului. Doi băieți tineri, ambi deținând certe caracteristici ale fizionomiei slave, stau în fața barului, supraveghind doi clienți. Aceștia joacă intens la aparatele norocului. La intervale regulate, o bufnitură surdă, se aude în încăpere. Contactul violent dintre degetele jucătorilor și tastele aparatului, nu par a fi pe placul tinerilor rusnaci, pe post de supraveghetori, ai unei săli mixte, de băutură, fumat și jocuri de noroc. Ne privesc insistent. Caut toaleta. Unul dintre ei, pare a ști ceva engleză, ceea ce, e un lucru mare, în sudul Basarabiei rusificat, chiar dacă vorbim de Ucraina. Buda este turcească și reprezintă o mare uimire pentru mine. A trebuit să scotocesc mult în memorie, după ultima budă turcească, pe care am văzut-o în România. Ulterior, am aflat că sunt frecvente în fostul spatiu sovietic. Continue reading

Advertisements

În alergare pe culmile Metaliferilor

 

10670194_791168224280220_1911788095036085774_n

Ceasul arată 22 de km alergați. Mă opresc și închei o săptămână, în care cu ăștia 22, am ajuns la 100.
Cu câteva ore în urmă, acompaniat în stomac de trei clătite mari, cu brânză de capră, părăseam în fugă Valea Buninginii, urcând abrupt spre cătunul Ghedulești, din Munții Metaliferi. Trec pe deasupra cătunului, pe un drum de piatră și pământ, îmi salut din fugă mătușa, ieșită la plimbare și mă înscriu cu destul aplomb pe panta, ce după vreo 2 km maxim, mă va scoate sub Vf. Pietriceaua (1144m).

Continue reading

Tăul Zânelor

 

wp-1470074894899.jpg

La Tăul Zânelor, mă întind cât sunt de lung, pe pământul reavăn. Burta mă sâcâie deja de câteva ore. Aţipesc. Parcă aș visa și eu zânele. Ciobanii din jur, au vrut să le spioneze. Cum se scaldă ele, în țâţâlucile goale. Au venit noaptea și le-au pândit. Ele i-au văzut. S-au înfuriat, au rupt pământul. A apărut lacul și de atunci, nu le-a mai văzut nimeni. Continue reading