Tăul Zânelor

 

wp-1470074894899.jpg

La Tăul Zânelor, mă întind cât sunt de lung, pe pământul reavăn. Burta mă sâcâie deja de câteva ore. Aţipesc. Parcă aș visa și eu zânele. Ciobanii din jur, au vrut să le spioneze. Cum se scaldă ele, în țâţâlucile goale. Au venit noaptea și le-au pândit. Ele i-au văzut. S-au înfuriat, au rupt pământul. A apărut lacul și de atunci, nu le-a mai văzut nimeni.Legenda formării lacului, cu unele nuanțări, e cea de sus.
În realitate, Tăul Zânelor, e un lac de baraj natural. Surparea unui versant montan, a dus la crearea lacului, prin bararea unui curs de apă. Nu-i așa că vă sună cunoscut? Parcă  ați mai auzit, pe altundeva de un lucru asemănător? Nu vă înșelați deloc, din această categorie, făcând parte și mult mai celebrul Lac Roșu. Dacă pentru acesta din urmă, sarabanda de tarabe chicioase și colaci secuiești expirați, în diverse sortimente exotice, care nu au legătură cu tradiția locului, transformă un loc pitoresc într-un bâlci local, nu același lucru se poate spune despre tăul nostru.

Foto: Adriana Gherman-Henning


Liniștea naturii este primordială, chiar dacă duminicile, par a fi zilele mai aglomerate. Grupuri minuscule, la pas, vin să vadă locul, în care lacul și-a format cuveta. Stau, mănâncă din traistă, admiră oglinda lacului și pleacă. La numărul oarecum ridicat de turiști, contribuie și drumul care te duce din păcate cu mașina, până aproape de lac. De acolo, în 30 de minute, ești lângă apă, pe o potecă drăguță. Deocamdată, gunoaie nu sunt.
Tăul, este înconjurat de o pădure de brad. Mai mulți brazi, sunt căzuți în lac. Par de mult timp acolo, dacă mă gândesc la vegetația care îi colonizează. Vor fi “preluați” de natură, în stilul ei caracteristic. Treptat, vor putrezi, trunchiurile lor vor fi scobite de gândaci, iar materia organică rezultată, va fi consumată de alții.

Stau întins, iar un grup cu câțiva copilași, trec pe lângă mine. Râsete voioase, o fetiță căutând un Pokemon, pe post de zână, dar și nemulțumirea unui adult, vociferând patetic, cum că nimeni nu se găsește să tragă brazii căzuți în lac. Eu, adaug doar pentru mine, că niște măsuțe nu ar strica pe malul lacului, iar la intrare, o tarabă cu chiciuri, care să vândă colaci secuiești sau mici, ar fi perfectă.

Drumuri Bune, Drumuri de Poveste!

Traseucea mai facilă cale de acces, începe cu Lacul Colibița, jud Bistrița-Năsăud. Fix de pe coronamentul barajului, începe traseul, marcat cu punct galben, traseu care durează circa trei ore. Majoritatea traseului, se desfășoară pe un drum forestier, care la început însoțește partea sudică a lacului. Pe vreme bună, adică uscată, acest drum poate fi parcurs cu orice mijloc de transport. Ultima parte a traseului, cam 30 de minute, se desfășoară prin pădure, pe o potecă, care te va duce până pe malul lacului

Advertisements

2 thoughts on “Tăul Zânelor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s