În alergare pe culmile Metaliferilor

 

10670194_791168224280220_1911788095036085774_n

Ceasul arată 22 de km alergați. Mă opresc și închei o săptămână, în care cu ăștia 22, am ajuns la 100.
Cu câteva ore în urmă, acompaniat în stomac de trei clătite mari, cu brânză de capră, părăseam în fugă Valea Buninginii, urcând abrupt spre cătunul Ghedulești, din Munții Metaliferi. Trec pe deasupra cătunului, pe un drum de piatră și pământ, îmi salut din fugă mătușa, ieșită la plimbare și mă înscriu cu destul aplomb pe panta, ce după vreo 2 km maxim, mă va scoate sub Vf. Pietriceaua (1144m).

Imagini din cătunul Ghedulești:

Pe acesta însă,  îl las în urmă rapid, ocolindu-l, socotind că e mai bine, ca la întoarcere să îl abordez. Alerg destul de bine. Pantă nu mai am. Mă îndrept hotărât spre șoseaua pe care conform hărții, trebuie să o găsesc mai jos. Pe culmea care desparte zona Abrudului, de izvoarele Ampoiului, vântul bate răcoros, stâmpărându-mi căldurile. Două palme date peste bucile unei vite, deschiderea unui zăvor și închiderea lui, sunt ultimele obstacole apărute. Disting printre zgomotele animalelor ieșite la păscut și câteva glasuri de oameni ieșiți la întorsul fânului, șuruitul specific cauciucului care atinge șoseaua.


Gata!  Se vede asfaltul! Este șoseaua care face legătura între Depresiunea  Zlatnei și Depresiunea Abrud-ului, iar în fața mea, se află înșeuarea sau Pasul Bucium (925 m), pe care aceasta îl străbate. Mă hotărăsc totuși, să mai înaintez puțin, până în dunga asfaltului. Localnicii îi spun locului, Dealul Mare. Hotărăsc că ar trebui să mă întorc, deoarece căldura începe să mă sâcâie. După câțiva km, clătitelor mele, se pare că nu le mai place locul din stomac. Stau 5 minute, la umbra oferită generos de copacii deși. Respir ușor, autoventilându-mă. Copacii pornesc de pe ambele părți ale drumului, unindu-se deasupra lui, întunecând totul în jur. Stomacul se pare că își revine. Pornesc. Ies din nou în soarele arzător. Alerg. Mă opresc pentru câteva minute pe vârful Pietriceaua, pentru a admira priveliștea, din care se detașează clar, silueta calcaroasă, masivă, a “Vîlcanului” (1257m). Științific, această mare masă de calcar, poartă numele de olistolit. Popular oamenii locului îi spun “Vîlcan”, după forma de con vulcanic, pe care o are. Pe lângă acest “Vulcan”, trece șoseaua, care leagă de data aceasta, Abrudul de orașul Brad, din județul Hunedoara. Pasul străbătut, este Pasul Buceș-Vulcan (725m).


Panta de sub vârful Pietriceaua, o cobor în fugă. E destul de dificilă, având smocuri mari de iarbă, unde glezna îți poate juca feste. Peste puțin timp, ies în drumul de pământ. Îl urmez o vreme, alergând ușor, iar cu coada ochiului, observ  câțiva localnici ieșiți la un grătar, într-o livadă. Se uită lung după mine.
În față îmi apare stânca masivă a Vf Brădișor (1043 m). Stă fix, pe cumpăna de ape, fiind o limită naturală, între două județe, Alba și Hunedoara. Aici regulile naturii și ale oamenilor, nu mai sunt respectate. Un grup de oameni și-au construit case, au îngrădit terenuri, cresc animale. Casele moderne, aproape că sunt lipite de peretele stâncos, al martorului calcaros. Câinii încep să latre.  Cobor, mărind ritmul alergării, schimbându-mi brusc direcția. Pe Valea Buninginii, vroiam să cobor din partea opusă, dar asta însemna, să urmez un traseu schițat foarte aproape de grupul de case și de câinii furioși. Aleg o variantă cunoscută, dar…

Imagini Vf Brădișor (1043 m)


În pădure pierd drumul, sar peste niște garduri și aterizez în curtea unei tanti, care mătură. Scurt, aceasta îmi arată direcția. Cu mătura…
Două ore mai târziu, încing discul, unde bucăți mari de carne, se vor rumeni bine de tot.


Măslinele verzi, merg bine cu brânza de capră, iar desertul, este dat de o delicioasă miere, din muguri de brad.
O zi bună, spre perfectă!

Traseu: Sat Buninginea (jud Alba)-Valea Buninginii-Cătun Ghedulești-Vf Pietriceaua-Dealul Mare (Pasul Bucium)-Vf Pietriceaua-Vf. Brădișor-coborâre pe Valea Buninginii.

Advertisements

4 thoughts on “În alergare pe culmile Metaliferilor

  1. Văd că începi să te mişti prin locuri dragi şi mie.
    Frumoasă-i priveliştea văzută de pe Buceş-Vulcan pe Criş în jos.
    Cînd eram de vîrsta ta mergem în drumeţii- pe atunci nu se alerga- iar mai tîrziu după bogăţia de pietre care se găsesc în Metaliferi.
    Am fost şi eu puţin, prin vecini, pe Găina.

    Liked by 1 person

    1. Radacinile imi sunt din zona. Merg de cateva ori pe an. In rest, incerc sa gust din toate 🙂
      Exista cateva catune, in curs de depopulare, care ma atrag ca un magnet
      Am urcat de doua ori pe Vulcan si mi-a placut tare mult. O sa mai urc, deoarece nu l-am batut pe tot la picior

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s