Operațiunea Est: Cetatea Albă sau Belgorod Dnestrovsk

 

La orele amiezii, birtul “Planeta” din Belgorod Dnestrovsk sau Cetatea Albă, Ucraina,  pare desprins dintr-o altă lume. Trei angajați, o fată și doi băieți, stau într-o încăpere destul de prost luminată, în care mirosul fumului de țigără impregnant în tapetul roșu, scorojit, își face simțită prezența, de cum ai intrat. Domnișoara e frumoasă și stă în spatele barului. Doi băieți tineri, ambi deținând certe caracteristici ale fizionomiei slave, stau în fața barului, supraveghind doi clienți. Aceștia joacă intens la aparatele norocului. La intervale regulate, o bufnitură surdă, se aude în încăpere. Contactul violent dintre degetele jucătorilor și tastele aparatului, nu par a fi pe placul tinerilor rusnaci, pe post de supraveghetori, ai unei săli mixte, de băutură, fumat și jocuri de noroc. Ne privesc insistent. Caut toaleta. Unul dintre ei, pare a ști ceva engleză, ceea ce, e un lucru mare, în sudul Basarabiei rusificat, chiar dacă vorbim de Ucraina. Buda este turcească și reprezintă o mare uimire pentru mine. A trebuit să scotocesc mult în memorie, după ultima budă turcească, pe care am văzut-o în România. Ulterior, am aflat că sunt frecvente în fostul spatiu sovietic.Ies de la toaletă și aflu că au un singur fel de mâncare. Paste. Acceptăm și ne îndreptăm spre terasa localului.

“Planeta” este un bar într-o casă veche, cel mai probabil evreiască sau nemțească, din sudul Basarabiei, dacă ar fi să mă iau după arhitectura specifică. Nemții, evreii și românii, au plecat de aici, sub diferite forme, odată ce noua stăpânire sovietică s-a instalat. Acoperiș nu mai are, decât pe mai puțin de jumătate din suprafață, adică deasupra încăperii în care este sala de jocuri și băutură. Pe ce a mai rămas, patronul a amenajat o terasă în aer liber, iar ca apa să nu se infiltreze, când o mai ploua, primăvara și toamna târziu prin Basarabia, a fost așternut pe placa de beton, o învelitoare din cătran sau bitum întărit. În mansarda descoperită pe post de terasă, las rucsacul jos, lângă o masă și încep să cercetez vizual, împrejurimile. Undeva după miezul zilei, orașul văzut de sus, pare un amestec de căldură, praf, sârme, oameni, mașini vechi și noi, o îmbârligătură estică, post sovietică, în care toată lumea se mișcă haotic .“Planeta”, își merită numele din plin, cel puțin prin terasa pe care o are, un veritabil observator al intersecției aglomerate, unde patru străzi se întâlnesc.


Pe una dintre ele am venit noi, cu rucsacul în spate, de la cetate. Până la un moment dat, a fost asfalt, după care nisipul galben, adus din locul în care Limanul Nistrului, aproape că îmbucă marea, a început să fie peste tot. Nisipul, alături de cele 34 de grade Celsius de afară, au dat senzații deșertice.
Doi câini sunt înodați, în centrul intersecției, incununând cu succes, un act al reproducerii, perfect.Sentimentul iubirii nu îl cunosc. Prin păienjenișul de cabluri, văd cum patru mașini se întâlnesc în praful galben, din mijlocul intersecției. O Volgă veche, o scursură adusă din Germania și două mașini scumpe. Contraste puternice, în locul unde lumile se amestecă. O mașină claxonează, iar câinii se eliberează, printr-un schelălăit scurt.  Mă amuz. În acest timp, îl văd și pe rusnacul pe post de chelner, traversând strada. E simpatic baiatul.


Încântat, am zâmbit și când am zărit la capătul străzii prăfuite, la marginea țărmului, cetatea lui Ștefan Cel Mare. Natura și omul au trecut peste ea, spunându-și fiecare cuvântul, cum a putut mai bine. Natura, a sfărâmat piatra zidurilor, iar reprezentantul colhozului, i-a șters măreția dată de Ștefan, luându-i stema glorioasă și punându-i alta, de esență slavă. Prețul de vizitare este derizoriu. Câteva grivne. În interiorul fortificației, găsești cam toată gama de distracții medievale, apărute peste tot în lumea noastră. Ucrainean-ul nu pare interesat de renovarea cetății. A dat o spoială ieftină și cam atât. Pleiada de tarabe cu magneți și alte suveniruri, le găsim și aici.

Dacă te urci pe zidurile cetății, vei observa imediat avantajul strategic, dat de construirea ei, la marginea apei. Limanul cu marea, se întinde pe o parte la nesfârșit, făcând-o puternică. Grupuri destul de numeroase, vizitează cetatea, în ciuda căldurii insuportabile. Oare li se povestește despre Ștefan cel Mare? Probabil că as fi aflat, dacă aș fi acceptat propunerea tinerei domnișoare în roșu, de-a ne fi ghid, pentru 200 de grivne, cam 40 de lei, prin cetate.


Doi tineri se sărută, cocoțați sus, pe zidul cetății, deasupra apei.  Ii ocolesc galant și imi continui raidul.

“Planeta” ca și punct de observație, rivalizează cu cetatea lui Ștefan. Din ambele locuri, vezi lumea. Tânărul blond, cu fața suptă, traversează strada. În mână are o pungă de spaghete, câteva ouă și niște brânză. Macaroanele noastre se vor face ad-hoc. Sunt multe, iar brânza este amestecată vârtos, cu oul crud. Costă puțin, au fost foarte bune, iar eu, îi las ceva în plus la nota de plată. Tinerii rămân sus, îmbrățișați. Vremurile trec și vor trece încontinuu, indiferent de ce părere are istoria. Cetatea lui Stefan, va rămâne cea mai importantă fortificație defensivă, ce a aparținut Moldovei medievale, chiar dacă în prezent, ca și Hotinul sau Tighina, și le însușesc alții.

13633257_1225197274181177_7593347_oLa Cetatea Albă, fostul Akkerman, actualul Belgorod Dnestrovsk, în sudul Basarabiei, cândva românesc, acum în Ucraina, mai avem de stat câteva ore. Un tren sosit, când ziua se va îngâna cu noaptea, ne va duce spre Ismail.

Drumuri Bune, Drumuri de Poveste!

 

 

Advertisements

4 thoughts on “Operațiunea Est: Cetatea Albă sau Belgorod Dnestrovsk

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s