Elias și Debora la Peștera Scărișoara

 

Elias și Debora sunt doi copii de vârste apropiate. În ciuda numelui, ei sunt români, iar pe părinții lor, îi cheamă Cornel și Maria. De câțiva ani, am un fel de agitație psihică, în momentul în care, aud copii români, botezați cu astfel de nume. Încep să îi urmăresc, să îi spionez, să trag cu urechea. Debora și Elias, locuiesc probabil într-unul din orașele mari ale țării, pradă urbanismului, asfaltului, mâncării proaste, dar și a tehnologiei avansate. Ca noi toți, de altfel. Singura lor preocupare în fața intrării de la Peștera Scărișoara, e să se joace pe o tabletă. Echipați sumar, în espadrile, așteaptă indiferenți, sosirea numerosului grup, care deja e jos, în aven.

Elias și Debora prezintă urme evidente de rotunjire, cauzate de sedentarism. Părinții lor, nu prezintă urme, ei sunt deja grași.
Nici un membru al acestei familii, nu este interesat de minunatul loc în care se află. Copiii stau cu ochii în tablete, umblând haotic și ciocnindu-se nepăsători de oamenii din jur. Mama, caută selfie-ul perfect. Nemaiavând răbdare, își trage o poză cu poarta rotativă de la intrare. Cornel, capul familiei are burtă mare. El o privește nepăsător pe Maria, scoțându-și în același timp, piciorul drept, din șlap, adoptând astfel, poziția unei berze în expectativă. Doamna Maria, zâmbește mulțumită. Selfie-ul cu poarta rotativă, de la intrarea în Peștera Scărișoara a ieșit.
Nerăbdarea grupului, atinge însă cote maxime. Lumea murmură. Femeile emit reproșuri. Bărbații, între două înghițituri de bere, le acompaniază. Ghidul dolofan, încearcă timid să le explice, că, normal, nici nu ar trebui să bage atâta lume deodată. Viața ghețarului subteran, poate fi compromisă. Meltenii nu sunt deloc interesați. Varianta cu cea de-a doua persoană, adusă de acasă, pentru afluxul mare de turiști, pare a impresiona puțin.


În sfârșit…puțină buluceală și lumea intră. Zgomotul șlapilor și al espadrilelor, apărut la contactul cu scările de fier, e ca și plescăitul picăturilor de ploaie, când acestea ating solul. Puhoiul a intrat în peșteră cu totul, iar în jur, atmosfera pare a reînvia, ușurată. Curând vor ieși ca tăunii și vor deranja ca de obicei, orânduirea normală.


Pe drumul care vine de la peșteră, lumea vine și pleacă, printre tarabe, care au la vânzare aproape orice, dar aproape nimic, legat de peștera noastră. Plăcintele moțești, se micșorează vizibil de la an la an, umplutura lor, devine o gaură neagră, iar felurilor existente, li se adaugă sortimentul cu…”fineti”.


Elias și Debora, coboară alături de părinții lor. Brusc, băiatul își ridică capul din tabletă și vrea neapărat, rățușca pe roți, o jucărie chicioasă, apărută la o tarabă în vârf de munte. A fost singura dată, când pe Elias l-a interesat ceva.
Peștera Scărișoara,  odată cu asfaltarea celor două variante care duc în cătunul Ghețar, devine de la an, la an, o destinație din ce în ce mai mult, supusă regresului. În scurt timp, numărul mare de turiști, va afecta negativ, atât zona, prin gunoaie, dar mai ales formațiunea de gheață.
Peștera Scărișoara a devenit un chici, ca și numele celor doi copii, urcați până în vârful muntelui, pentru a-și cumpăra o rățușcă urâtă.

În 2010, a început asfaltarea celor două drumuri care duc în cătunul Ghețar

Drumuri Bune, Drumuri de Poveste!

 

Advertisements

5 thoughts on “Elias și Debora la Peștera Scărișoara

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s