Vârful Toroiaga din Munții Maramureșului

 

Pe la 1800, un colonist german din Baia Borșa, găsește în zona vârfului Toroiaga, o piatră galbenă și lucioasă. La scurt timp, apare aici prima mină, mina Socolescu. Până în anii ’90, zona Borșei se dezvoltă amețitor, într-un total dezacord cu mediul înconjurător, mirajul aurului fiind punctul comun al tuturor stăpânilor. Imediat după 1990, Petre Roman rostește celebra propoziție: Industria românească este un morman de fiare vechi. Minele se închid, oamenii rămân fără locuri de muncă, iar infrastructura minieră este abandonată. Cadrul natural suferă, frumusețea locurilor, împletindu-se din păcate nefericit, cu ceea ce a lăsat omul în urma lui

Întuneric mut și un vântuleț aducător de toamnă, la intersecția a două drumuri forestiere, din Munții Maramureșului.
În jur, miros puternic de rumeguș, benzină și jeg nămolos. De sus, două lumini coboară, concurând iluminatul stradal din Baia Borșa, rămasă undeva în vale. Un Samurai, trăgând după el o căruță plină cu lemne, se oprește. În comparație cu căruța aflată după el, Samuraiul este mic.
Un cap negricios, nebărbierit și cu o căciulă soioasă, cocoțată în vârful creștetului apare pe geamul micuț al mașinii. Îi punem câteva întrebări, după care micuțul remorcher își continuă drumul.
Spre refugiul  din Șaua Lucăciasa, vom merge cu o singură mașină. Vom urma drumul, ce duce către fostele exploatări miniere, de la poalele Toroioagei. Trântim ușa Vitarei și pornim. În urma noastră, liniștea văi se așterne. Jegul nămolos dispare, iar mașina înaintează voinicește în miez de noapte, pe resturile unui drum minier, asfaltat și bine întreținut înainte de ’89. Acum, doar fragmente de asfalt, pământ surpat din parapetul lateral și vegetație crescută prin crăpăturile betonului.

Drumul industrial ce duce în Șaua Lucăciasa


O oră mai târziu, cerul gurii îmi este uscat. Mă dau jos din mașină. Motorul nu îl opresc. Îmi vine să mângâi tăblăria veche. Spre un refugiu fantomatic din Munții Maramureșului, mașina și-a făcut încă o dată datoria. Ultima serpentină, ne putea fi fatală. Nu am apreciat corect virajul. Am rămas suspendat, într-o poziție nu tocmai normală. Rucsacii s-au întors cu fundul în sus, iar oamenii au sărit din mașină. Cu toții am crezut că ne vom răsturna. Nu am vrut un astfel de drum. Credeam că e altceva. De parcă acel altceva, avea ce să caute aici, în creierul dezintegrat al unui munte sălbatic. Și mai e și noapte și Vitara nu mai are farurile de altădată. Bine că am reușit să pun mașina pe poziție. În timp ce aștept lumea, savurez întunericul. O rafală de vânt zgâlțâie antena. Tresar. Pare o coardă de chitară dezacordată. Din pădure, trei frontale apar. Cerul gurii se umezește, iar adrenalina dispare. Ne adunăm încet. Suntem la 100 m de refugiu. Un polonez ne deschide ușa. Frontala caută în întuneric. Disting un grup mare de tineri. Au venit din Polonia după bornele ce marcau în perioada interbelică, granița unei republici ce se învecina cu România, pe culmile montane ale Maramureșului.
Urmează un descărcat demn de o expediție. Desfacem împreună o sticlă de Bugeac roșu, iar ușa refugiului se închide după noi.

Refugiul Lucăciasa,  construcție integrală  din lemn , situat la 1635 m, sub Vf. Toroioaga Militară (1937 m) 


Dimineața vine devreme, răcoroasă și cu ceață, în marginea cerului de către Valea Vaserului. În rest, totul e limpede în jurul meu. În față creasta alpină a Toroioagei, iar în spatele refugiului, culmile domoale și bine împădurite de către Vf Jupania (1853 m). Fiind mulți, polonezii sunt și gălăgioși. Narcis face câteva flotări, parcă pentru a demonstra leșilor, că și noi contăm. Pe mine mă învață să fac podul. Polonezii trec însă pe lângă noi nepăsători, dornici să își găsească fruntariile pierdute.


Creasta Toroioagei este masivă, ascuțită și golașă, atribute ce o individualizează clar, în peisajul locului. Un sol roșiatic, amintind de originile ei vulcanice, o acoperă. Vegetația este săracă, chinuindu-se să acopere cât de cât locul, printr-un covor de iarbă. Două vârfuri, având denumiri inspirate din activitățile desfășurate aici, în ultimii 200 de ani, culminează la puțin peste 1800 m: Toroiaga Militară și Toroiaga Minieră.

Cu ai săi 1930m, Vârful Toroiaga este cel de-al treilea vârf, după Vârful Fărcău(1957 m) și vârful Pop Ivan (1937 m), din Munții Maramureșului, sectorul românesc:


Marcajul precar, ne face să pierdem poteca spre cele două vârfuri. Găsim în schimb, o platformă pentru prospectări geologice, dar și o cărăruie folosită de culegătorii de fructe de pădure. Trecem cu grijă peste câțiva bolovani, înșirați pe curba de nivel, după care cărarea se pierde. Alegem varianta urcușului direct, pe verticală, prin iarba încă deasă și prin câteva pâlcuri de arbuști pitici. Trecem pe langă o gură veche de mină. Gura minei salivează, într-un scuipat subțire și roșiatic ce se scurge peste afinișul verde. Apoi urmează alta. Tentația explorării e mare, dar rezistăm. În scurt timp, ajungem sus în creastă, după o urcare istovitoare.

Prospecțiunile geologice realizate aici, au fost sistate după 1990, în urmă rămânând platformele folosite pentru forajele miniere: 


Jos, spectacolul minier e la el acasă. Distingem drumul pe care am venit, dar și serpentina buclucașă. Câteva clădiri abandonate, pichetează baza muntelui. Din fiecare gură de mină, curge câte un pârâu roșiatic. Toate se unesc într-unul singur, ce din loc în loc traversează și rupe drumul de beton, pe care am urcat. Haldele de steril, rezultate în urma zecilor de ani de exploatare, boicotează pârâul roșu. Muntele e rănit, iar sângele ce curge din el poluează. Este forma prin care natura își pedepsește exploatatorul.

Exploatări miniere abandonate sub Vârful Toroioaga


De pe buza muntelui, schițăm traseul pentru coborârea ce va urma.
Dinspre Ucraina, vântul începe să bată.
Nori albi și negri încep să acopere Valea Vaserului în timp ce Pietrosul Rodnei, în față, e clar ca lumina. Jos, o turmă de cai pasc în derivă pe platoul din fața refugiului. Pe care pot îi mângâi, ca pe niște vechi prieteni.
Amânăm orice activitate și mai rămânem încă o noapte în acest loc, profitând de faptul că doar noi mai suntem.




Traseu:

Localitatea Baia Borșa-Refugiul din Șaua Lucăciasa-Vârful Toroiaga
Drum industrial până sub Șaua Lucăciasa(Gura Băii), ușor de parcurs cu orice fel de mașină(30 min), până la prima serpentină, care te urcă în șa. De preferat ca mașina să se lase aici(Gura Băii). Până la refugiu, mai avem aproximativ 30 de minute.

Refugiul Lucăciasa, este un refugiu construit integral din lemn, structurat pe două nivele, având o masă lungă și două bănci.

Refugiul Lucăciasa-Vârful Toroiaga

Bandă Roșie, Durată 1,5-2 ore, traseu greu, deoarece marcajul este precar. Din loc în loc traseul este punctat prin momâie Recomandat a se face doar pe timp frumos sau doar cu cineva care a mai fost sau cunoaște zona.

 

 

 

Advertisements

5 thoughts on “Vârful Toroiaga din Munții Maramureșului

  1. Toroiaga O DENUMIRE de care radeam cand o auzeam, dar un masiv care mi-a captat atentia cand l-am vazut din Muntii Rodnei, impreuna cu Dan si prietenii nostrii cu care mergeam pe munte. Musai sa merg anul acesta pe TOROIAGA.

    Liked by 1 person

  2. Frumos, mulţumesc!
    Habar n-ai cum mă mănîncă tălpile.
    Nu v-aţi uitat vreun pic prin sterilul de la gura minei ( a minelor) ?
    Acolo există probabilităţi de a găsi pietre.
    Pietre frumoase, poate chiar mici flori de mină.
    Să ştii că în toate zonele în care se exploatează ( s-a exploatat) minereuri complexe se găsesc şi pietre frumoase.
    Unele sînt frumoase chiar şi brute, iar multe altele doar după tăiere şi slefuire îşi arată frumuseţea.
    E un vis cum apare micron cu micron, în timpul şlefuirii, frumuseţea asucusă a pietrelor.

    Liked by 1 person

    1. Nu ne-am uitat pentru că doar acum aflu despre așa ceva. Mulțumesc de info și data viitoare o să caut. Aș vrea ca anul acesta să ne întâlnim și să mă inițiezi…dacă ești de acord… 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s