Fântâna din Pecica, comunismul, capitalismul și maghiarii

 

 

Era sfârșitul unei ierni geroase, când am luat la pas, strada perfect dreaptă, cu case înșirate după același tipar, de-o parte și de alta. Afară era înnourat, iar vantulețul ce bătea dinspre pusta maghiarilor, făcea ca cele câteva grade Celsius existente, anunțate la radioul local, printr-o boxă cocoțată pe un stâlp lângă clădirea primăriei, să fie aproape imperceptibile. Încadrate în spumă poliuretanică groasă, noile geamuri din termopan, stricau aiurea fațadele clasice ale caselor. Din specificul arhitectural al zonei urbane, rețin arhitectura bisericii romano-catolice, spațiul verde și băncuțele din fața locuințelor.


Pe domnul cu șapcă și atitudine tovărăsească, l-am întâlnit lângă una din fântânile orașului. Avea păpucii rupți și decupați în spate. Își căra bidoanele vechi, pe o bicicletă la fel de veche. Nu era sărac și nici necăjit. Venea probabil de la lucrul din gospodăria proprie, îmbrăcat în cele mai ponosite haine cu putință, semn al unui obicei autohton, ce va dăinui mult și bine.

La fântână, apa curgea într-una. Șuvoiul gros ca mâna, ieșea pompat din pământ și mergea înapoi, de unde a venit, scurgându-se haotic în chiuveta de beton. Între două bidoane, i-am cerut voie omului să beau niște apă. L-am întrebat, simulând o constatare surprinzătoare, de ce e călduță apa. Mi-a răspuns, că e de la adâncime și că e termală, de aceea e caldă.
Mă așez pe bancă, apa caldă făcând ca setea să nu îmi treacă. Între timp, omul apasă pe butonul cismelei, dar apa nu se oprește din curs…

Se enervează și începe să apese isteric. Vorbește cu el, cu mine, cu toată lumea. Acuză primăria că a făcut un lucru prost, că numai de hoții sunt în stare capitaliștii din ziua de azi, iar între două ture de la șuvoiul de apă, la cutia de pe stâlp, își aduce aminte și de ce lucruri se făceau odată, în România comunistă.
Sprijinind o bicicletă cu câteva flacoane în coșuletul improvizat din spatele scăunelului, o femeie în vârstă se apropie. De pe partea cealaltă, personaje similare, traversează strada. La unison se constată, de parcă noi nu am ști, că apa nu se mai oprește din curs. Ba mai mult, unul dintre ei, spune că merge așa de vineri. Tovarășul se enervează și mai tare, cursele lui încep să fie și mai intense, iar papucul decupat în spate și rupt în față, îi sare din picior. Apasă din nou butonul, dar nimic. Se duce la o cutie de pe stâlpul de lângă și întrerupe alimentarea, Din nou, nimic. Înjură strident, creștinește și vulgar, dar fără nici un rezultat. Ca să audă toată lumea, exclamă clar și răspicat, că pe el nu îl plătește nimeni, pentru faptul că încearcă să repare fântâna și că știe să umble în cutia de pe stâlp, iar ca toate capitolele să fie atinse, inevitabil se pomenește de fântâna ungurească, de mai jos, la care de ce!?…dar de ce!?,  niciodată nu i se strică butonul!?
Toți îl aprobăm tacit, inclusiv eu, dar și femeia în vârstă cu bicicletă, cu toate că ea este o bunicuță maghiară.


Trei băieți, cel mai probabil între a opta și a noua, apar. Deranjează zarva creată, cerând respectuos voie să bea niște apă, după care se așază pe o bancă, martori tăcuți și echidistanți al spectacolului stradal.
Actorii își văd în continuare de roluri, parcurgând melancolici, etapele vieții lor până în ’89. Acolo se blochează totul, urâțenia mai mult sau mai puțin reală din viața lor, începând cu aceea perioadă.
După multe tergiversări, timp în care apa tot nu se oprește din cursul ei, lumea începe să se disperseze. Primul care pleacă, e nenea cu atitudine și bască tovărăsească, meșterul nesolicitat și fără rezultate al încercării de reparare a fântânii. Rolul lui s-a terminat, în momentul în care lumea adunată a avut mai mulți lideri de opinie, iar el, comunistul, nu a mai fost băgat în seamă.


Au plecat apoi și cei doi pensionari, veniți de pe partea cealaltă a drumului, trolii în vârstă, indivizi adaptați perfect vremurilor de după ’89, dar care pentru a ațâța lumea, degajă prin toți porii lor învechiți, dispreț pentru prezent și o admirație mârșavă și nerușinată, pentru trecut. Au plecat râzând, de ce bine era odată, de cât de virili erau ei, când erau tineri și de cât de depravate sunt fetele din ziua de azi, față de cele de atunci. A plecat și bătrânica maghiară, cu bicicleta veche, nu înainte de al elogia pe “tovarășul Niculaie”, care dacă dădea lumină, căldură și mâncare, nu îl mai dădea nimeni jos.


Am rămas eu, elevii și apa ce curgea încontinuu. Unul dintre ei s-a ridicat, s-a dus la stâlpul de lângă, a notat un număr de pe o tăblie și a sunat. În scurt timp, o mașină a oprit lângă. La început am văzut un om și-o trusă de scule. Apoi apa, care s-a oprit brusc.
Cu toate că vremea s-a încălzit ușor în ultima vreme, vântul ce bate cu putere face ca la Pecica să fie încă iarnă. Ridică de pe spațiile verzi din fața caselor frunzele castanilor, uscate și jilave, rămase după toamna ce a trecut. Le  vântură cu putere în toată părțile, lăsând în urmă verdele crud al ierbii, ca un semn bun, al unui nou început.

 

Advertisements

3 thoughts on “Fântâna din Pecica, comunismul, capitalismul și maghiarii

  1. Adică tu scrii atît de frumos şi pînă acum ne-ai ţinut în reportaje scurte?
    Mulţumesc!
    Am fost acolo, cu tine.
    Atîta că avînd avantajul vîrstei aş fi putut ” băga strîmbe ” să continuăm dfiscuţiile.
    Nu-i exclus ca cei din ” fotografia ” ta să fi trăit mai bine pe cealaltă vreme, nemaiputîndu-se adapta la noul val, la noul stil.

    Like

    1. :)) Mulțumesc și bună faza cu avantajul vârstei :))
      Ce să zic…îi tot observ pe acești oameni. Îi studiez începând cu îmbrăcămintea, ce e ponosită și murdară, în majoritatea cazurilor
      Ponosită le este și atitudinea și nu vor nici cum să accepte realitatea. Femeie sunt ok. Ele nu comentează nimic, dar bărbații sunt catastrofă.

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s