Naturalistul de pe malul râului

 

 

Pantalonii de trening albaștrii cu trei dungi albe, cad perfect peste pantofii fără șiret, de toată ziua,din imitație de piele maro. De la brâu în sus, omul poartă un tricou subțire, supraelastic, cu guler, nasturi și dungi orizontale pe fond portocaliu. Peste tricou, o vestă cu buzunare crem, având câte două buzunare pe fiecare parte, la nivelul palmelor și a pieptului, completează vestimentația, un amestec de casual și sport, întâlnit frecvent la persoanele din România trecute binișor de cinzeci de ani. Sub părul negru, lucios, stă o frunte lată, bronzată, iar ochii negrii sunt bine mascați de gene și sprâncene stufoase. Poartă ochelari, iar conturul ramelor de pe ambele părți ale feței, la fel de bronzate, sunt albe, clare, semn că persoana din fața mea, stă mult în soare.

La început, din cauza tenului tuciuriu, dar și a bronzului, am crezut că am de-a face cu un țigan. Apoi, după vorbă, am zis că stau de vorbă cu un țigan mai citit. Într-un final, când am aprofundat discuția, mi-am zis că nu e nici una, nici alta…
Prin oraș, râul trece molcom, iar într-una din porțiunile urbane pe care le străbate, apa aproape că stă. Lângă malurile pline de stuf și ochiuri de apă, mișună animale de tot felul, ce întregesc un mic paradis acvatic, aflat în inima orașului. Digul construit este un rambleu destul de înalt, ce domină de la înălțime, pe o parte râul cu lumea lui acvatică, iar de partea cealaltă, un câmp cu nuci, bine înierbat, brăzdat de conducte vechi, ruginite, de pe care vata sticlată, izolatoare, la fel de veche, curge în franjuri scârboși. Pe esplanada betonată a rambleului, lumea se plimbă, aleargă, pedalează sau fac poze păsărilor.


Pozez și eu un pescăruș, după care o mierlă. Între cele două poze, omul se apropie și mă salută politicos. E curios de ce fac aici. Îmi pune întrebări, având o logică ciudată, dacă le raportăm la vremurile pe care le trăim. Mă surprinde cel mai mult, când mă întreabă dacă fac poze pentru albumul familiei. Zâmbesc amar și îi răspund cu tristețe, că familiilor din ziua de azi, nu le mai plac albumele foto, cu coperți de carton și buzunărașe pentru poze, din hârtie și folie transparentă.


Cunoaște în schimb, fiecare pasăre ce brăzdează apa râului la aterizare și decolare. Știe locurile de cuibărit ale rațelor, locurile de vânătoare ale vidrelor și nu e sigur, dar crede că într-o zi, a zărit în stuful bogat de lângă mal, o nutrie. Ar interzice pescuitul, dacă ar putea, dar se mulțumește și cu faptul, că primarul orașului nu a fost lăsat să își ducă la bun sfârșit acțiunea, prin care vroia să curețe de stuf și papură, albia râului.


Îl invit să facem câțiva pași. Mă refuză sfios și oarecum rușinat. Mă invită în schimb, să ne urcăm înapoi pe dig, ca pentru o urgență. De sus, îmi arăta de la distanță, locul unde țestoasele își oglindesc carapacele în soare, iar “lebăda și lebădoiul” își scot puii, cu puful lor zburlit, încă nealbit, din stufărișul des.


Înainte de a-mi lua la revedere, îl întreb cu ce se ocupă și de unde vine pasiunea pentru natură. Vădit stânjenit, își întoarce privirea de partea cealaltă a rambleului, spre câmpul cu nuci umbroși, unde doi oameni în uniformă, pe care eu doar acum îi văd, păzesc câțiva deținuți, scoși la curățenia locului înierbat si traversat de conductele ruginite ale socialismului. Îmi răspunde că este și el deținut, la penitenciarul din oraș, că este scos la muncă în fiecare zi pe malul râului și că în acest fel, a ajuns să iubească natură, după ce ani de-a rândul, doar a observat-o…
Ușor rușinat mă îndepărtez, luând la pas digul betonat. În jurul meu, orașul vorbește în șoaptă, în tonuri gri, ce apasă, chiar dacă afară e soare, albastru și mult verde…

 

Advertisements

4 thoughts on “Naturalistul de pe malul râului

      1. Aha!
        Si păsările i-au spus singure cum le chiamă, nu?
        Nu sînt mulţi cei care pot face diferenţa între o nurcă şi o nutrie.Deci, omul ori este specializat ori ştie din alte surse ( cunoştinţe generale), dar nu s-a deconspirat.
        Oricum, frumoasă zona.Inspiră relaxare şi lasă loc visării cu ochii deschişi.

        Like

      2. Un specialist atunci, ce din diverse motive a ajuns deținut.
        În echipa de deținuți, el era singurul ce nu lucra. Era un șef de echipă, cred

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s