Kiev: Statui, biserici, piețe și pietonale

Catedrala Sfântul Mihail din Kiev, privită din Piața Sofia

Lângă copia palidă a ceea ce odată erau Porțile de Aur ale orașului Kiev sau Zoloti Vorota, o terasă înconjurată de platani groși și umbroși, te îndeamnă la leneveală. În jur, miroase a fete frumoase îmbrăcate elegant, a toamnă și a oraș mare, în care esențele umane se amestecă. Printre frunzele ușor îngălbenite, orele amiezii se apropie. Profităm de ocazie și comandăm un borș de sfeclă roșie și o bere locală, rece.
Suntem pe strada Volodymyrska, iar clădirile impozante ce se înșiră pe ambele părți, degajă aer lituanian și polon, semn al stăpânirilor ce s-au succedat peste oraș. Din loc în loc, construcții din perioada țaristă, urmate de cele în care, Ucraina facea parte din imperiul sovietic, întrerup ostentativ înșiruirea ideală.

Strada Volodymyrska dă în Piața Sofia, o piață mare, pavată în centru și mărginită pe două laterale de străzi largi, deschise circulației auto. Piața este dominată de catedrala Sfânta Sofia, cea mai veche catedrală ortodoxă din Kiev și unul din locurile orașului, intens frecventate de turiști. În partea opusă catedralei, călare cu sceptrul în mână, imortalizat pe un soclu de beton, hatmanul cazacilor zaporojeni Bogdan Zinovi Mihailovici Hmelnițki este gata de luptă.


Mânat mai mult de ambiții personale, reușește să ridice gloatele de cazaci ce populau ținuturile de margine ale slavilor estici (adică Ucraina) împotriva stăpânirii polone. Caută pentru acest ideal, sprijinul unui monarh puternic și îl alege în persoana țarului Alexei I al Rusiei, cu care semnează în 1654, tratatul de la Pereislav. Iasă practic de sub dominația politică si religioasă polonă, dar intră sub cea rusească. Tratatul a oferit ulterior Rusiei, justificarea necesară, pentru ocuparea Ucrainei (desființarea armatei căzăcești, instaurarea iobăgiei, interzicerea folosirii limbii ucrainene) și întărirea ideilor propagandistice, că țarul este conducătorul tuturor rușilor, iar Rusia este singura moștenitoare a fostului stat slav, Rusia Kieveană. Pentru omul de rând din Ucraina, Bogdan Hmelnitki rămâne eroul legendar ce a luptat pentru libertatea poporul său, iar pentru pro-ruși, este personalitatea (slăvită în perioada sovietică), ce a dorit să “reunifice”, Ucraina cu “patria mama”.

Catedrala Sfânta Sofia din Kiev

Într-un colț al Pieței Sofia, un restaurant micuț, dar cochet, înghesuit într-o pivniță, de sub o casă veche, este locul pe care îl alegem pentru a mânca și a mai bea câte ceva. Chelnerița din fața mea se fâstâcește. Engleza nu o știe. Știe în schimb rusă, dar acest lucru nu ne ajută deloc. Este micuță, iar părul șaten îi înconjoară ca un batic, fața rotundă și albă. De turistul occidental, vorbitor “doar” de engleză, nu are chef. Costumul popular, în două culori, vișiniu și alb, îi șade bine, ceea ce o transformă în ochii mei, într-o simpatică. Deși îi zâmbesc, nu îmi permite să o fotografiez. Ne recomandă rapid, direct cu degetul pe meniu, colțunași cu diferite arome și o bere locală, plecând în grabă, bodogănind de zor cuvinte neînțelese

Lângă Catedrala Sfântul Mihail, ce sfidează cerul prin albastrul ei, clădirea Ministerului de Externe ucrainean, impresionează privitorul prin arhitectura sovietică. În curtea catedralei, un fotograf tânăr, pune în scenă o ședință foto, cu un oligarh gras, ușor trecut și o fata tânără, frumoasă și plăpândă. Încolăcită ca o șerpoaică în jurul cefei groase, de bărbat împlinit, fata pare al iubi.

Catedrala Sfântul Mihail și clădirea Ministerului de Externe ucrainean

Istoria catedralei a fost marcată profund de sovietici. Deși a fost construită în timpul Rusiei Kievene (1108), catedrala a fost dărâmată în 1930 de către aceștia, pe motiv că nu ar avea valoare istorică.

Înăuntru, un cuplu japonez, inspirat probabil de tradițiile nipone, începe să aprindă, fiecare lumânare stinsă. Micuțele făclii, împrăștie lumină și miros,în interiorul chicios, în care culoarea aurului este aproape peste tot prezentă. Ușor amețiți, părăsim rapid interiorul bisericii. Vizităm în schimb cu mult mai mult interes, mica bisericuță de lângă, zugrăvită în alb, având acoperișul negru, din lemn, un exemplu de bun gust în materie arhitecturală. O cununie religioasă este în plină desfășurare înăuntru, ocazie cu care, observ cu mult interes, pioșenia dată de baticul din capul femeilor și îndrăzneala de a purta rochii scurte, într-un astfel de loc.


Romantica strada Andriyivsky, urcă ușor printre câteva clădiri vechi ce au supraviețuit bombardamentelor la care Kiev-ul a fost supus în timpul celui de-al doilea război mondial. Grupuri de tineri visători cântă la chitară, dansează, zâmbesc sau se prostesc în amurgul unei zile, în care răcoarea a revenit asupra orașului.

Comerciantul de magneți, de lângă biserica cu acoperiș verde (Biserica Sfântul Andrei), are un aer boem, încărcat de vaporii alcoolului. Poartă cu mândrie o tichie hipiotă, de sub care pletele negre, ușor soioase, ies la iveală. Îmi simte intențiile și mă ia de după cap. O dă înainte cu italiana, punându-mi în mână, diverse suveniruri.

Mă lasă de după cap surprins, în momentul în care află că sunt român și nu italian
În engleză știe câteva cuvinte, îndeajuns însă să mă întrebe, despre Kiev, Cernobîl și dacă Basarabia e România. Despre Kiev și Cernobîl îi răspund și eu în cuvinte puține, iar pentru restul, îi zâmbesc, șăgalnic.
Înserarea se lasă peste oraș și odată cu ea, timid, printre crengile copacilor, luminile orașului își fac apariția.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s