Sozopol, Bulgaria : Cândva, în convorbiri cu domnu’ Consul, numărând.

Din convorbirea cu un unșpemetrist sadea ce a zis că neapărat tre’ să stai la all inclusive dacă vii în Bulgaria că dacă nu, ce dracu, cine îți mai taie măgarul să-l halești…
Deocamdată, aici stau la Rosen, o localitate lângă Sozopol, într-o pensiune în care vorba “Consulului”, nu mai stă nimeni, decât un neamț și un ceh.

Muntenegru, Balcani : când ieșirea din starea de lene înseamnă crimă, moarte, ucidere.

Pe vremea Iugoslaviei, muntenegrenii erau cu lenea. S-au făcut și încă se fac concursuri de care stă mai mult fără să facă nimic. Chiar acum un an a fost ultimul. La Podgorica, în capitală, au stat câțiva întinși pe jos privind cerul, într-un parc, mai mult de o zi. Pentru mine a fost impresionant. Adevăru’ e că ce dracu să și faci pe o coastă a mării unde nu trebuie să îți bagi iarna oleandrul în casă că îl pișcă geru’!?

Cătun Pleta, sat Țibău, comuna Cârlibaba : de vorbă cu Nikanor Trișiuk, un huțul sau când vorbele se scuipă ca după un imens rumegat.

Cătun Pleta, așezare de huțuli aproape de Cârlibaba, bine de tot urcată în Obcina Mestecănișului. Acces cu doiu’, cu căruță, cu 4×4 autentic. Mult nu mai este nici pân’ la frontieră. Miros de ferigă, de pișat de vită, de om cu munte, de ce trebuie. Nicanor Trișiuk, un huțul zice :
-Am făcut astăzi 65 de ani. Bei o bere?
-Nu
-Ești pocăit?

Valea Cârlibabei, județul Suceava : sprijinit de Munții Țibăului, văd pulimea cum se sacrifică pentru ceva nedefinit. Dezmembrarea lumii este din nou aproape, dar nu o pot atinge.

Valea Cârlibabei e destul de lungă. Pe ea merge un drum care unește localitatea cu același nume de Izvoarele Sucevei. Ultima frontieră a României căci punctul de trecere cu Ucraina, de acolo, nu a fost folosit niciodată. Drumul e prin munte, e neasfaltat, e județean, este fantastic, dar e o păcăleală cruntă dacă te gândești la cât de senin e scris pe indicatorul din centrul Cârlibabei această direcție.

Cârlibaba, Suceava : monumentul lor vs monumentu’ lui Iancu de Hunedoara de la Târgu Mureș.

Ungurii, regimentu’ 6, cantonat pe timp de pace la Subotica în Serbia de azi, alături de Legionarii Polonezi, duc greul bătăliei de la Cârlibaba (Fluturica) în primul război mondial. Avansul trupelor rusești este oprit, astea sunt date înapoi către Moldova, practic ele nu intră în Transilvania peste Pasul Prislop.

Similitudini între Târgu Mureș și satul Breaza din Fundul Moldovei: deși nu ai crede, satul acesta obscur este în avantaj

La Breaza, în Fundu’ Moldovei, un cetățean și-a legat calul, semigreu’ de tracțiune, fără căruță, de un Stop în mijlocul satului după care el s-a priponit într-o crâșmă. A stat înodat acolo, animalul de semn, făcându-și treburile direct pe asfalt ore în șir, după care a plecat cu ăsta matol după el, trăgând-l pe mijlocul drumului atârnat în hățuri.

Georgia, Gori : “Les yeux noir” sau pornind de aici și trecând prin fotbal obținem multe idei.

La Gori, în Georgia, s-a născut Stalin. Dacă meciul turmei lui Jiji cu Saburtalo Tbilisi s-ar fi jucat acolo, așa cum a fost stabilit inițial, probabil că ar fi aflat și Mimi Stoica lucru’ ăsta. Ar fi vorbit cu siguranță despra asta la TV, iar Basarab “Nică” Panduru l-ar fi privit atent, și când ar fi fost o pauză în rostirea acestuia, s-ar fi băgat el cu o glumă de neam prost. Cornel Dinu, un personaj deosebit, s-ar fi uitat la ei, la moderator, i-ar fi lăsat să își facă show-ul, și picior peste picior cum stă el de obicei, ar fi vorbit de putere, de lei, de câini, de leul ce conduce o turmă de cerbi, de cerbul ce conduce o turmă de lei, care e mai tare, de Arkan, sârbu’, într-un discurs de 5 minute în care cuvântul incontestabil ar fi fost folosit de cel puțin 45 de ori. Pe Cioban, lucrurile astea nu îl interesau. La el, lumea a început și s-a terminat așa cum o știe el, adică cu oaia.

Cipru, așa zisa Republică Turcă a Ciprului de Nord: pornind de aici și trecând prin Bosnia și Herțegovina, iasă o analogie binevenită și cu orașu’ Târgu Mureș.

20 iulie 1974. Turcia invadează Cipru, partea nordică a insulei. Cum ar veni alaltăieri, dar puțin mai demult. Militar, începe “Operațiunea Atilla”. Cu doi de “l” nu cu doi de “t”. Însă, probabil rude. Nicosia și Famagusta, cel puțin astea două orașe merită amintite din start, că sunt cele mai importante, la finalu’ bătăliei sunt împărțite în două. La turci, Nicosia se numește Lefkoșa, iar Famagusta, Gazimagușa.

Bulgaria, Hotnitsa: dispariția unei crâșme și a urșilor.

Dispariția unei crâșme poate afecta. Odată cu ea dispar personajele cheie ale unui anumit univers. Durerea simțită variază, dar poate fi cuantificată. E ca atunci când ai un clasament al tău, al deznădejdii și al părerii de rău, în care să zicem că atunci când un birt dispare, durerea asta e pe doi, și vine imediat după durerea provocată de împuținarea ariei pe care un urs își duce traiul sălbatic, de exemplu în Harghita și Covasna. Însă dacă crâșmele dispar din motive clare, lipsa banilor sau mai rar ce’i drept, lipsa bețivilor și a trogherilor, a oamenilor în general, în cele două județe amintite mai sus se zice că pășunile fermierilor se măresc mereu.

Ungaria, Siófok, Lacu’ Balaton: c’un apus de soare magistral peste lac, m-am simțit ca mai demult când mă uitam la filme porno cu maghiari

Apus de soare magistral peste Lacul Balaton. Soarele încearcă, da’ nu reușește, ca de acolo de sus de unde încă mai stă cu un ultim efort, să-și trimită la culcare seminția hună. Din loc în loc, crepusculu’ e pigmentat, doar de efect, cu câteva nații occidentale.