Viața’i o suferință

Stau întins pe spate. Iarba îmi urcă pe lângă urechi. Îmi trag sufletul. De câteva minute, am trecut finish-ul unui concurs de alergare montană, care m-a solicitat destul de mult. Căldura și traseul deosebit de abrupt pe ultima porțiune, au fost de vină.
Respirația începe să își intre în normal, iar transpirația care m-a făcut fleașcă, începe să se uște încetișor, pe mine. Am ochii pironiți pe o alergătoare. Umblă de colo, colo, iar în spate, își duce mândră fetița. Medalia de la gâtul blondei copile, atârnă mai departe, într-o prelungire firească, pe corpul mamei.

Operațiunea Est-Odessa

 

Foto: Delia Angheluță

 

August 2015

Trenuri albastre, o mulțime de oameni pe peronele unei gări imense, bagaje şi multă gălăgie. Acestea sunt elementele, ce alcătuiesc cadrul unei dimineți de vară, în care ceasul a sunat la ora 5.  Din când în când, alt tren sosește, descărcând la rândul lui, alt puhoi de oameni. În acest mod contribuie şi el la crearea unui tablou, dominat de culori destul de monotone. Afară e un soare arzător de început de august.