În treișdoiu’ ce taie dramatic orașul în fiecare zi, pensionara număru’ unu stă lângă pensionara numărul doi și tace . Autobuzu’ i blocat în trafic, afară e campanie electorală, personajele ei, vorba lui Sorin Bogdan , vând gogoși, iar unii ce au mai fost sau alții care vor să rămână la Primărie nici nu ezită să dezvăluie cum se prind din zbor informațiile necesare gătirii lor.
În trafic îs toate mașinile din oraș că plouă, dacă te uiți atent și numeri, toate mașinile au un singur pasager ori cel mult doi cu copilu’ ce trebuie dus la școală în fiecare zi, dacă te uiți și numeri și mai atent, pe ‘ndelete, poți spune că, rotund, aici îs toate mașinile din lume, că toate mașinile astea adunate la un loc, ce stau, îs semnul comodității unui neam prost.
După un timp pensionara numărul unu tresare, e semn că și-a adus aminte de ceva, de ceva ce trebuia spus demult, zice că da , asta vroia să’i spună încă de ieri pensionarei numărul doi, adică dacă îl știe pe unu’ Relu.
Pensionara doi se uită întrebător către ea , și o întreabă șmechereșre ca Ciolacu când dă interviuri la presă , care Relu !? , că ea cu numele ăsta’l știe numa’ pe Relu nost care-i în pușcărie pentru crimă și pe văru-so care stă să intre în pușcărie acuma pe întâi, luna care vine, și pe care îl cheamă tot Relu.
Tot ea mai zice că să vezi ce s-a întâmplat din cauza lui Relu și arată cu deștiu’ către ăl de sus , de parcă ăl de sus dacă ar exista ar trebui să ne știe pe toți după numele mic , să ne aibe pe toți în agenda lui ca și când nu ar avea și el treburi mai importante de făcut , că pe ăsta l-au prins cu droguri , că tată-so o murit din cauza lui, că tată-so când o adus poștașul ditamai hârtia acasă cum că Relu, băiatul lui , pe ‘ntâi, fix de Ziua Copilului , trebuie să se prezinte la pușcărie ca să-l bage pe doi ani jumate, fix atunci s-a și dus glonț în șură și s-a spânzurat!
Pensionara numărul unu rămâne mută, e mască , se vede de la o poștă că îi este ciudă teribil că nu a apucat ea să zică povestea asta prima, pensionara numărul unu începe atunci să țină morală că altceva , nici măcar cu degetul în sus către ăl de sus dacă or exista nu mai are ocazia să arate , că degeaba ea de atâtea ori i-a zis lu’ Relu să fie cuminte, să nu mai umble cu drogurile alea și să le vânture ‘n stânga și dreapta , că tot degeaba .
Că uite ce s-a întâmplat, ce nenorocire extraordinară a căzut pe casa mamei lui Relu căci doar ea a mai rămas acuma,am mai auzit eu când ele satisfăcute de o asemenea întâmplare de care puteau să vorbească acuma toată săptămâna se pregăteau să coboare, după care ușile autobuzului s-au închis cu pensionara unu și cu pensionara doi date jos la Piața Mare.
demeseriecalator 
Leave a comment