E 1 septembrie, e gata!

În timp ce pe un post de radio străin ascult melodia “Goodbye Teens” a lui Plavi Orkestra, în minte îmi vine un fragment din scrierea lui Vasile Ernu: Așa învață un copil să fie trist. Simțind cum pleacă vara.
Solistul trupei își continuă nestingherit recitalul înregistrat cândva: Goodbye Teens,
I’ll never be, I’ll never be a boy… și tot așa până când melodia se termină.

Șoseaua merge lin pe lângă un lac, afară e ca după ploaie, cumva nădușală, cumva răcoare, cumva trist.
Curbă la drepta, curbă la stânga. Pe marginea lacului câțiva pescari stau sub cerul încă plumburiu. Într-o ogradă doi porci negri ca tuciu’ zac în noroi. În fața birtului, unde strategic are stație, microbuzul oprește și lumea năvălește înauntru. Pe treptele postului de poliție sătesc, un țigan bătrân, nebărbierit, fumează nervos, parcă pe neștiute. În cap e cu o pălărie roz, de plajă, iar pe el, peste cămașă, are o vestă fără mâneci, imitație din piele, pe spate căreia scrie cu galben, mare, FBI. Când șoseaua urcă și scap de lac, o gaură se ivește prin nori.
După ploaia de astăzi, soarele pare că încă calcă cu o talpă mare, galbenă, de vară, dealurile din jur.
E 1 septembrie. E gata!